Povestea gripei aviare se întinde pe mai bine de un secol. Aceasta a început în 1878, când medicul veterinar italian Edoardo Perroncito a descris pentru prima dată o boală respiratorie contagioasă la păsările de curte, denumită inițial „ciuma păsărilor”, transmite American Society for Microbiology. În 1955, cercetătorii au identificat agentul cauzal ca fiind un virus gripal de tip A.
Primele cazuri umane de gripă aviară H5N1 au apărut în Hong Kong, în 1997, provocând 18 infecții și 6 decese. Acest focar a dus la sacrificarea a 1,6 milioane de păsări de curte pentru a limita răspândirea. De atunci, H5N1 a devenit endemic în populațiile de păsări sălbatice din întreaga lume, provocând numeroase focare la păsările domestice și infecții umane ocazionale.
În 2003, H5N1 a reapărut la om, stârnind îngrijorare la nivel mondial. Virusul s-a răspândit rapid în Asia, Europa și Africa, fiind purtat de păsări migratoare. Acest lucru a dus la moartea a milioane de păsări și a generat temeri cu privire la o posibilă pandemie umană.
Anii 2020-2025 au fost martorii unei intensificări semnificative a focarelor de H5N1. O nouă tulpină înalt patogenă, clasa 2.3.4.4b, a apărut în Europa în 2020 și s-a răspândit rapid la nivel mondial. Până în 2025, au fost raportate cazuri pe toate continentele, cu excepția Australiei. De asemenea, virusul a început să infecteze o gamă mai largă de specii, inclusiv bovine, pisici și mamifere marine. Virusul reprezintă o amenințare semnificativă în special pentru pisici. Aceste animale îngrijorează în mod deosebit deoarece posedă, în plămâni, creier și sistemul gastrointestinal, receptori atât pentru virusurile gripei aviare, cât și pentru cele ale gripei sezoniere. Acest lucru le face capabile să găzduiască ambele virusuri simultan, crescând riscul de reasortare virală.
În 2024, Statele Unite s-au confruntat cu un focar multispecii fără precedent. Virusul s-a răspândit prin efectivele de vaci de lapte din mai multe state, ceea ce a dus la infecții umane în rândul lucrătorilor agricoli. Până la sfârșitul anului 2024, au fost raportate peste 50 de cazuri la om în șapte state, ceea ce a stârnit îngrijorări cu privire la potențialul virusului de transmitere de la om la om.
De-a lungul istoriei sale, gripa aviară a demonstrat o capacitate remarcabilă de evoluție și adaptare, reprezentând o provocare permanentă pentru sănătatea și agricultura mondială. Deși măsurile de control s-au îmbunătățit, amenințarea unei pandemii umane rămâne o preocupare majoră pentru autoritățile sanitare din întreaga lume, potrivit unui articol publicat în PubMed Central.
