sursa foto: Pexels
Animalele de companie ocupă un loc special în inimile multor oameni. Pentru majoritatea, câinii și pisicile sunt membri ai familiei, aducându-le bucurie, afecțiune și un sentiment de apartenență. Totuși, există și persoane care nu simt această legătură emoțională și care evită contactul cu patrupedele. Motivele sunt diverse, de la experiențe traumatizante din trecut, la condiții medicale precum alergiile sau pur și simplu lipsa interesului ori dorinței de a-și asuma responsabilitatea îngrijirii unui animal.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
De ce unii oameni nu iubesc animalele?
Această realitate, deși frecvent trecută cu vederea, trebuie înțeleasă fără să o judecăm. Psihologii atrag atenția că lipsa atracției față de animale nu ar trebui catalogată drept „rece” sau „nefirească”, ci privită ca o diferență de percepție, modelată de experiențe personale și factori culturali.
Experiențele negative din copilărie și impactul lor pe termen lung
Unul dintre motivele majore pentru care unii oameni au o antipatie față de animale ține de trecut. O mușcătură de câine în copilărie, o zgârietură de pisică sau chiar martorul unei scene violente lasă urme puternice în suflet. Medicul veterinar Carolina Alaguna Cruz susține că teama și reticența față de animale se formează deseori în primii ani de viață, notează La Nacion.
„Dacă un copil crește într-un mediu în care părinții transmit constant ideea că animalele sunt periculoase, murdare sau de evitat, atunci va interioriza acea percepție. În lipsa unei interacțiuni pozitive, imaginea animalelor va rămâne asociată cu riscul și disconfortul”, subliniază Cruz.
Astfel, nu este surprinzător că unii adulți evită animalele nu din lipsă de empatie, ci pentru că au fost condiționați să le perceapă ca o amenințare.
Alergiile, murdăria și responsabilitatea
Dincolo de aspectul emoțional, există factori obiectivi ce explică de ce anumite persoane nu își doresc animale în preajma lor. Un motiv comun este reprezentat de alergii (reacții severe la părul de pisică sau câine). Acestea pot transforma simpla prezență a unui animal într-o sursă de disconfort fizic.
Alții evită animalele pentru că nu tolerează ideea de mizerie în casă, de obiecte stricate sau de păr lăsat pe canapea/ haine. Mai mult, adoptarea și îngrijirea unui animal presupun o responsabilitate de lungă durată: plimbări zilnice, vizite la veterinar, cheltuieli financiare și timp dedicat. Pentru persoanele cu un stil de viață încărcat, un câine sau o pisică reprezintă o durere de cap în plus.
Diferențele culturale în relația cu animalele
John Bradshaw, autorul volumului „În apărarea animalelor”, atrage atenția că iubirea față de animale nu este un sentiment universal: „Chiar și în Occident există mulți oameni care nu simt afinitate”, afirmă el.
În multe culturi, animalele nu sunt privite ca membri ai familiei, ci doar ca divertisment sau pază. Prin urmare, lipsa dorinței de a ține un animal de companie în casă nu înseamnă neapărat lipsă de empatie, ci reflectă o altă abordare culturală a relației om–animal.
Sunt răi oamenii care nu iubesc animalele?
Un stereotip frecvent întâlnit este acela conform căruia oamenii care nu iubesc animalele sunt reci, insensibili sau chiar „răi”. Această etichetă este contrazisă de specialiști. Medicul veterinar Guillermo Rico explică:
„Afecțiunea pentru animale nu este un indicator absolut al bunătății. O persoană poate fi sensibilă într-un domeniu al vieții și mai puțin implicată în altul. Faptul că cineva nu simte aceeași apropiere față de animale ca alții nu îl face, în mod automat, lipsit de valori sau empatie”.
Specialiștii atrag însă atenția că există o diferență fundamentală între simpla lipsă de afecțiune față de animale și comportamentul abuziv. Dacă unii aleg să nu aibă animale din motive practice sau personale, alții apelează la cruzime și violență.
„Oamenii care maltratează animalele au într-adevăr un set de valori eronate. Actele de cruzime nu pot fi justificate și sunt un semnal de alarmă pentru tulburări psihologice mai grave, cum ar fi sociopatia”, avertizează dr. Guillermo Rico.
Empatia ca soluție
Relația dintre oameni și animale este variată și complexă. În timp ce unii nu își pot imagina viața fără un câine sau o pisică, alții preferă distanța. Important este ca aceste diferențe să fie respectate și înțelese. Lipsa atracției față de animale nu echivalează cu lipsa empatiei sau a valorilor morale.
În schimb, ce ar trebui să preocupe cu adevărat societatea este educarea și prevenirea cruzimii față de animale, dar și promovarea toleranței între oameni cu preferințe diferite. Adevărata dovadă de umanitate nu constă doar în dragostea pentru animale, ci și în capacitatea de a respecta și înțelege că suntem diferiți.
