FOTO Science
Larry Richardson părea a fi un matematician aflat la începutul carierei sale, cu potențial. Conform Google Scholar, scrisese multe lucrări pe teme variate, de la algebre complexe la structura obiectelor matematice, fiind citat de peste 130 de ori în 4 ani. Toate acestea ar fi remarcabile dacă studiile nu erau complet lipsite de sens. Și Larry era om, nu o…pisică.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Larry, cea mai citată pisică din lume timp de o săptămână
„A fost un exercițiu absurd”, spune Reese Richardson, student la masterat în metaștiințe și biologie computațională la Universitatea Northwestern. La vara anului 2024, el și colegul său, Nick Wise, cercetător de la Universitatea din Cambridge, au născocit profilul lui Larry și au orchestrat ascensiunea științifică a felinei. Scopul lor a fost să o transforme în cea mai citată pisică din lume, imitând o tactică folosită aparent de un serviciu de creștere a citărilor promovat pe Facebook. În doar două săptămâni, cei doi și-au îndeplinit misiunea.
„Sperăm că această acțiune va atrage atenția asupra problemei tot mai mari a manipulării indicatorilor de performanță ai cercetării, spune Peter Lange, profesor emerit de științe politice la Universitatea Duke. „Cred că majoritatea membrilor facultății de la instituțiile pe care le cunosc nici măcar nu sunt conștienți de astfel de procese de citare”, scrie Science.org.
Ca regulă generală, cu cât o lucrare științifică este mai citată de alte studii, cu atât ea și autorii săi sunt mai importanți într-un domeniu. O prescurtare este popularul „indice h”. De pildă, un indice h de 10 înseamnă că o persoană are 10 lucrări cu cel puțin 10 citări fiecare.
Cum a fost construită „cariera” științifică a unei pisici
Planul a fost simplu, rapid și, după cum au arătat rezultatele, eficient: Richardson a creat în jur de 12 manuscrise fictive atribuite lui „Larry” și altor autori complice, fiecare lucrare citând lucrările lui Larry. Manuscrisele au fost încărcate pe ResearchGate, iar algoritmii Google Scholar au indexat lucrările și au atribuit citările profilului.
În mai puțin de două săptămâni, Larry apărea cu un număr impresionant de citări (peste 130) și cu un indice h falsificat, titlu neoficial prin care „a devenit cea mai citată pisică din lume”. Când Google Scholar a eliminat citările la circa o săptămână după indexare, titlul a dispărut, dar profilul artificial a rămas ca dovadă a vulnerabilităţii sistemului.
Mecanismul folosit: fabrici de citări, ResearchGate și memoria cache a Google
Schema folosită reproduce tacticile deja cunoscute ale aşa‑numitelor „servicii” care vând citări: publicare rapidă a unor documente cu text plauzibil, indexare automată, apoi ștergerea surselor ca să dispară urmele. Richardson și Wise au identificat, în reclamele respective, dovezi concrete — capturi de ecran ale profilurilor reale — ceea ce le‑a permis să vadă exact ce citări creșteau indicii.
O parte din substratul tehnic are la bază modul în care Google Scholar preia și păstrează în memorie referințe din PDF‑uri, iar ResearchGate a fost folosit pentru documentele false. Când conținutul este șters după indexare, pare că rămâne doar impresia citării, pârghiile algoritmice însă sunt cele exploatate.
Ce înseamnă „mai multe citări” în domeniul academic
În lumea academică modernă, citările sunt folosite ca semn al impactului: mai multe citări sugerează relevanță, influență și autoritate. Indicele h (care combină numărul de lucrări și citările lor) e folosit în selecții de posturi, titularizări, granturi și evaluări.
Jennifer Byrne, cercetătoare în domeniul cancerului, atrage atenția că umflarea citărilor oferă „un avantaj extraordinar” în decizii cheie pentru carieră. Dacă citările pot fi cumpărate sau fabricate cu ușurință, atunci evaluările devin suspecte.
Pentru autorii farsei, scopul a fost atragerea atenției. Reese Richardson a numit exercițiul „absurd”, dar îl justifică ca demers critic. Nick Wise a tras semnalul de alarmă: dacă o pisică poate fi făcută „cercetător de top”, atunci oricine ar putea recurge la aceste tactici pentru a-și amplifica artificial profilul academic. Profesorul Peter Lange subliniază că mulți academicieni nici nu sunt conștienți de existența acestor practici, ceea ce amplifică pericolul.
