Sursa foto: Pexels / Tima Miroshnichenko
Când o persoană este rănită sau ucisă de o armă de vânătoare în sezonul de vânătoare, de obicei știrea ajunge în presa locală. Dar cu animalele de companie lucrurile stau cu totul diferit. Organizația italiană vittimedellacaccia.org atrage atenția că numărul cazurilor neraportate, în care sunt implicate animale domestice sau alte animale care trăiesc aproape de oameni, este uriaș. Doar o mică parte dintre aceste incidente ajung să fie raportate, investigate sau mediatizate.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Organizația vorbește despre un fenomen pe care îl numește „verile tăcute” – o realitate care dispare în statistici. Ceea ce nu este înregistrat, nu există din punct de vedere statistic. Iar ceea ce nu există statistic nu generează presiune politică și nu atrage consecințe reale. Platforma se bazează pe rapoarte media, poliție și documente judiciare, acolo unde acestea sunt disponibile.
Un „buletin de război” în loc de statistici oficiale
Din cauza lipsei unor cifre oficiale de încredere, organizația a ales o altă abordare: documentarea cazurilor individuale, cronologic și cu surse clare. O primă colecție de cazuri a fost publicată pentru perioada 1 septembrie – 31 decembrie 2025, iar un dosar complet pentru 2025 și 2026 urmează să fie lansat, notează wildbeimwild.com.
Din perspectiva jurnalistică, metoda este revelatoare. Arată cât de sistematic este minimalizată problema. Fiecare incident este tratat ca un caz izolat, dar un tipar clar apare atunci când toate aceste incidente sunt analizate împreună. Dacă nimeni nu face legătura între ele, tiparul dispare.
Ce reiese din cazurile documentate
Chiar și cronologia preliminară arată că aceste incidente nu sunt excepții întâmplătoare. Se conturează riscuri și tipare recurente:
- O pisică domestică este grav rănită de un glonț și rămâne paralizată permanent la picioarele din spate.
- Conflictele de vecinătate implică amenințări armate împotriva oamenilor și câinilor, uneori ducând la confiscarea armelor.
- La începutul sezonului de vânătoare sunt lăsate momeli otrăvite, vizând în mod special câinii și pisicile.
- Sunt trase focuri de armă în imediata apropiere a unui adăpost de animale, provocând panică printre animale și angajați.
- Un cal este ucis de un proiectil de vânătoare într-o pășune, animalul fiind clar identificabil și aflat departe de pădure.
- În alt caz, un vânător este amendat doar după ce a împușcat o pisică mascul, un semnal că valoarea animalului ucis este practic ignorată.
Organizația anunță că va publica dosarul complet la începutul lui 2026, cu capitole suplimentare despre infracțiuni, abuzuri, minori, responsabilitate politică și cadre legale.
Punctul nevăzut: raportarea și responsabilitatea
Abordarea organizației din Italia este, în esență, un apel la transparență. Fără o colectare sistematică a datelor, orice dezbatere despre siguranță rămâne unilaterală. Organizațiile de vânătoare pot invoca lipsa cifrelor ca justificare. Cei afectați rămân singuri cu durerea, costurile și teama lor. Presa raportează doar excepțiile spectaculoase.
O politică responsabilă ar trebui să includă cel puțin trei puncte:
- Canale uniforme și accesibile pentru raportarea incidentelor cu arme de vânătoare în apropierea așezărilor, drumurilor, pășunilor și adăposturilor de animale.
- Rapoarte publice anuale despre incidentele de vânătoare, detaliate pe răni personale, animale domestice, animale sălbatice, pagube materiale și amenințări.
- Evaluare independentă, în loc de auto-monitorizare de către organismele legate de vânătoare.
Până atunci, siguranța rămâne doar un cuvânt gol de conținut.
