Sursa foto: Unsplash
Știai că pisicile au ajuns în casele noastre nu doar pentru că sunt adorabile, ci și datorită unor ritualuri religioase vechi de mii de ani? Un nou studiu revoluționar aruncă o lumină fascinantă asupra modului în care aceste feline au trecut de la statutul de prădător solitar la cel de partener devotat al omului. Descoperă legătura surprinzătoare dintre pisici, zeița Bastet și misterele Egiptului Antic.
Este bine cunoscut faptul că Egiptul Antic a fost un punct cheie în civilizația umană, unde pisicile nu doar că au fost domesticite, dar au fost și venerate. Multe mumii de pisici și reprezentări ale zeiței Bastet – protectoarea casei și simbolul plăcerii și sănătății – sugerează că aceste feline trăiau în strânsă legătură cu oamenii, notează The Independent.
Totuși, până de curând, nu era clar în ce context exact au devenit pisicile animalele noastre de companie.
Un indiciu important a apărut în 2001, când oamenii de știință au descoperit într-un mormânt din Cipru, vechi de 9.500 de ani, rămășițele unui om și ale unei feline. Această descoperire a dus la teoria că pisicile au fost domesticite pentru prima dată pe insula mediteraneană, urmând fermierii timpurii și obișnuindu-se treptat cu traiul alături de oameni.
Însă două noi studii genetice, care încă nu au fost evaluate de comunitatea științifică, resping această teorie. Ele arată că animalul din Cipru era, de fapt, o pisică sălbatică europeană – și nu o pisică domesticită.
Această concluzie readuce în prim-plan Egiptul ca fiind locul de origine al pisicilor domestice, posibil în urmă cu doar 3.000 de ani.
„Am demonstrat că pisicile domestice nu au ajuns în Europa odată cu fermierii neolitici, așa cum se credea anterior”, notează cercetătorii.
În schimb, oamenii de știință cred că formele timpurii de pisici sălbatice au fost sacrificate în cadrul unor ritualuri în masă dedicate zeiței Bastet – iar abia apoi au fost domesticite și primite în casele oamenilor.
Inițial, Bastet era reprezentată cu un cap de leoaică, dar în jurul primului mileniu î.Hr., imaginea ei a început să fie ilustrată cu un cap de pisică. Această schimbare coincide cu creșterea numărului de sacrificii feline: milioane de pisici libere sau crescute special erau mumificate și oferite zeiței.
Săpăturile arheologice au arătat că templele dedicate lui Bastet erau adesea amplasate lângă întinse terenuri agricole. Aceste zone atrăgeau numeroși rozători – și, odată cu ei, și prădătorii naturali: pisicile sălbatice.
„Acest context agricol ar fi favorizat apropierea dintre oameni și pisici, iar noul lor statut divin a accelerat procesul de domesticire”, explică cercetătorii.
În timp, unele dintre aceste pisici au fost aduse în case și tratate drept animale de companie iubite – așa cum le știm și astăzi.
Fenomenul domesticirii animalelor influențat de religie nu este unic. Alte exemple includ răspândirea cerbului lopătar, asociat zeiței grecești Artemis, sau domesticirea găinilor, influențată de cultul lui Mithras.
În mod similar, cultul zeiței Bastet ar fi putut juca un rol crucial în răspândirea pisicilor.
„Rezultatele noastre oferă un nou cadru de interpretare privind originea geografică a pisicilor domestice și sugerează un proces mai larg și mai complex de domesticire, care a implicat mai multe regiuni și culturi din nordul Africii”, conchid cercetătorii.
Ei fac apel la studii suplimentare pentru a identifica cu precizie populațiile originale de pisici care au dat naștere celor domestice de astăzi.
