Se spune că primul animal domesticit a fost câinele. Dar, poate că e impropriu să spunem domesticit, pentru că el a venit de bună voie, trăind în simbioză cu omul. Câinele, prin simțurile sale ascuțite, îi oferea siguranță omului, avertizându-l de pericole. Omul, mai eficient la vânătoare datorită uneltelor sale, îi oferea hrana, iar în schimb, câinele îi oferea protecție și parteneriat.
Acest parteneriat inițial a evoluat, iar prin selecție s-au dezvoltat primele rase de câini, potrivite pentru diverse nevoi.
„Omul a realizat că e mai eficient să își aibă propriile animale decât să le vâneze, dar acestea trebuiau păzite. Astfel, au apărut câinii ciobănești. Au selectat câinii cu aptitudini corespunzătoare – la început, aptitudinile de lucru contau mai mult decât felul în care arătau acești câini. Nu vă închipuiți că acei câini cu care mergea la vânătoare omul cu sulița în mână arătau ca un Brac German. Nu! Rasele selecționate pe criterii fenotipice au apărut mult mai târziu. Dar și atunci când au apărut ele și nobilul neamț făcea un cuib de caței, ce urmau a fi Braci Germani, făcea monta intre câinii cei mai buni la vânătoare, care evident semănau între ei fenotipic”, explică dresorul Sebastian Trenka, accentuând ideea de selecție bazată pe competențe, nu pe aspect.
Cu timpul, unele rase de câini au devenit mai specializate
Pe măsură ce omenirea a evoluat, câinele a rămas prietenul fidel al omului, dar și ajutorul său în multe activități.
„Majoritatea câinilor de companie de fapt, la origine, sunt tot câini de lucru, doar că în timp și-au pierdut utilitatea. Au primit alt «job», cel de câine de canapea, prin urmare au fost selecționați preponderent pe criterii fenotipice, nu mai era important să fie bun la «jobul inițial», s-au atenuat, s-au pierdut instinctele și abilitățile pentru care au fost selecționați inițial. Dar și aici s-a ajuns la extreme. Asta poate duce la probleme de sănătate și disfuncționalități, precum incapacitatea unor rase de a se reproduce natural”, explică Trenka.
Prin selecție, până în zilele noastre s-au format peste 400 de rase. Unele de companie, de frumusețe, altele de lucru.
Sebastian Trenka afirmă că selecția actuală a dus la o diferențiere clară între câinii de lucru și cei de show, cum este cazul Ciobănescului German. „Acum 30-40 de ani, nu exista această diferențiere între linia de show și cea de lucru. Câinii de lucru au instincte mai puternice și o dorință mai mare de a munci, dar sunt și mai dificili de controlat. Acești câini s-au născut pentru un «job» și vor să lucreze, trebuie să lucreze. Din păcate, în zilele noastre sunt din ce în ce mai multe rase la care principalele criterii de selecție sunt cele de frumusețe”, explică dresorul.
Dresorul încurajează viitorii proprietari să aleagă cu grijă rasa potrivită stilului lor de viață: „Când vă luați un câine, trebuie să știți exact ce vreți de la el și ce nevoi are și ce temperament. Trebuie să știți cât timp aveți pentru el. Să țineți cont de cât spațiu are nevoie dar și de câtă mișcare, cât de atașat sau independent este de stăpân. Dacă nu sunteți siguri, adoptați un câine de la adăpost, veți salva un suflet și veți avea alături un prieten adevărat. Dacă știți exact ce vreți, atunci căutați un crescător de încredere, pentru că un câine nu este doar un obiect, ci o ființă pentru care aveți responsabilități”, a adăugat Sebastian Trenka.