sursa foto: Freepik
Mișcările cozii câinelui sunt mai mult decât simple semne de bucurie. De la un salut entuziast la o avertizare subtilă, coada joacă un rol cheie în comunicarea canină. Deși oamenii sunt obișnuiți să interpreteze datul din coadă ca un semn pozitiv, realitatea este mult mai nuanțată. Iar cercetările încep să dezvăluie de ce câinii domestici au dezvoltat acest mod unic de exprimare.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Ce exprimă, de fapt, coada câinelui
Pentru câini, coada este un instrument vizual valoros în interacțiunile sociale. Potrivit cercetătoarei Silvia Leonetti, în studiul „De ce dau câinii din coadă?”, poziția și mișcarea cozii oferă indicii clare despre starea emoțională a animalului. Aceste semnale sunt ușor de observat și interpretat atât de alți câini, cât și de către oameni.
Însă nu toate mișcările cozii transmit fericire. Karen B. London, specialistă în comportamentul canin, atrage atenția că trebuie să luăm în considerare nu doar mișcarea propriu-zisă, ci și limbajul corporal al câinelui, viteza și tensiunea cozii. O coadă care se mișcă rapid și larg poate semnala entuziasm, dar una care abia se mișcă și e rigidă poate fi semn de iritare sau nesiguranță, notează Kinship.
Ce diferențiază câinii de alte animale
Comparativ cu alte specii, câinii domestici își folosesc coada în principal pentru comunicare. În timp ce multe alte animale își utilizează coada pentru echilibru, apărare sau navigare, câinele domestic o transformă într-un veritabil limbaj al trupului.
Un studiu amplu, care a analizat peste 40 de specii de mamifere, a arătat că tocmai câinele domestic dă cel mai frecvent din coadă. Aceasta este o trăsătură remarcabilă, având în vedere că strămoșii săi direcți, lupii, nu prezintă un comportament similar. De aici și întrebarea firească: cum a apărut această particularitate în rândul câinilor?
Cum a influențat domesticirea acest comportament
Pentru a înțelege originea mișcării cozii, echipa de cercetători condusă de Silvia Leonetti a analizat peste 100 de lucrări științifice legate de comportamentul canin. Concluzia lor? Totul pornește de la procesul de domesticire, început în urmă cu aproximativ 35.000 de ani.
Pe parcursul acestui proces, câinii au suferit numeroase transformări: dinți mai mici, agresivitate redusă, urechi modificate și o socializare crescută. Toate aceste schimbări au fost influențate de selecția artificială făcută de oameni, care au favorizat câinii mai blânzi și compatibili cu mediul uman.
Însă nu este clar dacă datul din coadă a fost o trăsătură aleasă intenționat sau dacă a apărut ca efect secundar al selecției pentru alte caracteristici, precum capacitatea de interacțiune.
Două ipoteze interesante privind apariția comportamentului câinelui de a da din coadă
Cercetătorii propun două teorii distincte pentru explicarea acestui comportament:
Ipoteza sindromului de domesticire: potrivit acesteia, datul din coadă este o consecință involuntară a selecției pentru trăsături sociale, cum ar fi prietenia și blândețea. Coada agitată ar fi doar un „efect colateral” al acestei selecții.
Ipoteza ritmului domesticit: această idee inovatoare susține că oamenii ar fi putut selecta câinii care dădeau din coadă dintr-un motiv atrăgător. Creierul uman este programat să răspundă pozitiv la ritmuri și modele previzibile, ceea ce ar fi făcut ca acești câini să fie percepuți simpatici.
Ce nu știu oamenii de știință încă
Deși comportamentul este bine documentat, multe întrebări rămân fără răspuns. Studiile anterioare s-au concentrat mai mult pe observarea frecvenței, duratei și ritmului mișcărilor cozii. Aceste date nu sunt însă suficiente pentru a stabili cu exactitate care a fost cauza evolutivă a apariției comportamentului.
Oamenii de știință vor să utilizeze metode mai avansate, precum neuroimagistica. Aceste tehnici ar putea dezvălui dacă anumite părți ale creierului canin sunt responsabile de controlul mișcării cozii și dacă acest gest este voluntar sau automat, comparabil cu înroșirea feței la oameni.
O lume întreagă de explorat
„Vrem să știm dacă mișcarea cozii activează în creier zone asociate cu gândirea abstractă sau comunicarea”, spune Andrea Ravignani, coautor al studiului. Această cercetare transformă complet modul în care înțelegem câinii și relația lor cu oamenii.
Coada câinelui este mai mult decât un simplu accesoriu agitat: e o fereastră către mintea și emoțiile animalului. În timp ce știința continuă să exploreze acest comportament fascinant, un lucru e sigur: când patrupedul dă din coadă, are ceva de spus.
