Foto: Freepik
Speciile de țestoase mici pot trăi până la câteva decenii dacă sunt îngrijite corespunzător, în timp ce exemplarele mari au o durată de viață de aproximativ opt decenii. De exemplu, țestoasa gigantică trăiește de obicei aproximativ un secol sau două, informație care pare, pentru oameni, ireală, potrivit PetMojo.com.
Cât de mult poate trăi o broască țestoasă?
Broaștele țestoase, inclusiv Jonathan (țestoasa gigant devenită deja celebră), pot trăi o viață remarcabil de lungă. Unele ajung chiar și la vârste de peste un secol. Jonathan, de exemplu, a împlinit 191 de ani la începutul anului 2024, fiind cel mai bătrân animal terestru.
El s-a născut în 1832, în timpul domniei reginei Victoria. Jonathan este o țestoasă uriașă din Seychelles, care a depășit recordul anterior deținut de Tu’i Malila, o țestoasă din Madagascar ce a trăit până la vârsta de 188 de ani.
Trebuie menționat că diferite specii de țestoase au durate de viață variate. Acestea pot trăi o viață foarte lungă, unele ajungând chiar la peste 100 de ani. Cu toate acestea, nu există nicio dovadă (până în prezent) că pot trăi până la 500 de ani.
Majoritatea țestoaselor de apă trăiesc până la 40 de ani, în timp ce exemplarele mai mici trăiesc aproximativ 25 de ani. Țestoasele de uscat, inclusiv cele mai mici specii de țestoase, pot trăi până la 40 sau 50 de ani, dar unele pot ajunge la 100 de ani. Țestoasele de mare trăiesc, de obicei, între 50 și 100 de ani.
Totuși, limita superioară exactă a duratei de viață rămâne necunoscută, dintr-un motiv cât se poate de simplu: oamenii, pur și simplu, nu trăiesc suficient de mult pentru a o observa. Cu toate acestea, motivele longevității lor s-ar putea afla atât în factori evolutivi, cât și biologici.
De ce trăiesc țestoasele atât de mult?
Țestoasele trăiesc o viață excepțional de lungă datorită mecanismelor biologice. Femelele depun multe ouă pe plajele natale pentru a-și spori șansele de supraviețuire și pentru a evita prădătorii, iar rata lor ridicată de reproducere asigură transmiterea genelor.
Din punct de vedere biologic, țestoasele au caracteristici unice care contribuie la longevitatea lor. Telomerii lor, structurile protectoare de la capetele cromozomilor, se degradează mai lent decât la animalele cu o durată de viață mai scurtă, reducând deteriorarea ADN-ului în timp. Cu alte cuvinte, țestoasele îmbătrânesc foarte greu, în comparație cu oamenii și alte animale.
În plus, țestoasele au mecanisme eficiente de eliminare a celulelor deteriorate, prevenind probleme de sănătate precum cancerul. De altfel, acestea elimină rapid celulele deteriorate atunci când se află în stare de stres. De asemenea, ele dau dovadă de reziliență la întreruperile proceselor de replicare a ADN-ului, ceea ce ar putea explica durata lor lungă de viață.
Țestoasele trăiesc mai mult decât oamenii din câteva motive posibile, cum ar fi:
- Metabolismul lent – acesta poate fi confirmat de faptul că țestoasele au sânge rece. Acest lucru înseamnă că nu au nevoie de atât de multă hrană sau energie pentru a supraviețui și nu consumă energia rapid. Această utilizare lentă a energiei le-ar putea ajuta să evite deteriorarea țesuturilor și a celulelor care apare odată cu îmbătrânirea.
- Hibernarea – Ele intră, pentru o perioadă, într-o stare similară cu un somn profund. În timpul hibernării, ele consumă și mai puțină energie, ceea ce le-ar putea ajuta să trăiască mai mult.
- Carapace tare – Nu toate speciile de țestoase sunt exact la fel, dar toate au carapace rezistente, ceea ce face dificil pentru alte animale să le mănânce. Cu alte cuvinte, sunt mai protejate în fața pericolelor.
