Epidemie de bichoni în România. Cum a ajuns cel mai iubit câine de apartament să provoace reacții dure pe internet: „Singura lor menire e să fie un maimuțoi de pluș. Îmi sunt antipatici rău”

Bichonul, o rasă de câini cunoscută pentru talia sa mică și blana pufoasă, a devenit, în ultimii ani, una dintre cele mai răspândite alegeri ale românilor în materie de animale de companie. Apreciat de mulți stăpâni pentru aspectul drăgălaș și comportamentul jucăuș, Bichonul generează însă și numeroase discuții aprinse în mediul online, unde utilizatori sunt revoltați de „epidemia de bichoni”.

Bichonul, între iubire și controverse: cum a devenit această rasă de câini subiect de dezbateri aprinse în România

Deși prezența acestor câini este omniprezentă în parcuri, pe trotuare sau în rețelele sociale, nu toată lumea se declară încântată de popularitatea lor. Pe Reddit, de pildă, unii utilizatori critică frecvența cu care întâlnesc bichoni pe stradă și reclamă comportamente deranjante: lătrat excesiv, agresivitate aparentă sau lipsa unui rol „practic”. Aceștia pun accent pe contrastul dintre imaginea „cățelului de pluș” și realitatea unor animale energice, uneori greu de controlat.

Un fenomen canin urban în România

„Merg destul de mult pe jos și mă jur că trei din patru câini cu stăpân pe care îi văd sunt bichoni. Nu mă înțelegeți greșit, iubesc animalele, dar rasa asta îmi devine antipatică. Sunt răi, ai dracu’. Nu de puține ori îi văd lătrând și chiar sărind la oameni sau alți câini. Nu au nicio utilitate practică. Nu sunt câini de pază, utilitari sau de concurs. Singura lor menire e să fie un maimuțoi de pluș pentru copii mofturoși și bătrâne singure. Iar stăpânii lor sunt iubitori falși de animale care izgonesc sau chiar lovesc câini vagabonzi dacă încearcă să se apropie de bijuteria lor”, a scris un român pe platforma Reddit, citat de Adevărul.

„Eu înțeleg că este un câine de talie mică și ușor de întreținut la bloc, dar un iubitor de animale cu adevărat ar adopta un câine, ar salva un suflet, nu și l-ar cumpăra de pe site-uri”, a continuat el.

Critici dure la adresa bichonilor și a stăpânilor acestora

Mesajul său a atras un val de reacții pe internet. Unii proprietari de bichoni s-au simțit jigniți de părerile românului, acuzându-l de frustrare deoarece majoritatea celor care dețin această rasă ar fi femei.

„Cică proprietarii de bichoni nu sunt „iubitori de animale” adevărați. Dar, în același timp, un mare iubitor de animale — după cum chiar el se autodefinește — consideră că un câine e inutil dacă nu are un „job”: de mânat oile, de păzit curți, de vânat iepuri etc. Ca și cum doar câinii cu astfel de abilități, din care omul poate profita din punct de vedere material, merită iubiți sau merită să fie companioni. Iar dacă bichonii nu sunt o rasă „populară printre bărbați”, asta îi face automat niște ființe inferioare în comparație cu alte rase preferate de bărbați, nu?”, a punctat cineva.

O dezbatere despre ce înseamnă să fii un „iubitor de animale”

Sunt și internauți care i-au dat dreptate autorului mesajului, întrebându-se unde sunt toate rasele pe care le vedeau mai demult pe stradă: Dalmațian, Pudel, Doberman, Ciobănesc german etc.

„Rar mai vezi și câte un Rottweiler, un Beagle, un Jack Russell sau un Border Collie. Toată lumea umblă cu capetele astea de mop după ea. Noroc că mai vedem, din când în când, câte un Husky, Labrador sau Golden Retriever”, a punctat un român pe Reddit.

„Aveam și eu o grămadă de bichoni în bloc (cred că minim unul pe etaj). Lătrau întruna, erau mereu agresivi cu mine pe casa scării și, bineînțeles, își făceau nevoile lângă mașina mea. Evident, proprietarii nu se sinchiseau să curețe după ei. Chiar nu cred că problema e câinele, ci oamenii care își iau bichon”, a intervenit altcineva.

Impactul asupra pieței și comportamentului social

Un alt punct sensibil este legat de modul în care bichonii ajung în casele oamenilor. Cei care critică rasa susțin că achiziționarea lor de pe internet sau din surse dubioase încurajează comerțul ilegal cu animale. În opinia lor, un adevărat iubitor de animale ar prefera să adopte un câine aflat în nevoie, nu să investească într-un exemplar „de vitrină”.

Bichonul, între stereotipuri și neînțelegeri

Pentru unii internauți, bichonii au devenit simbolul unor alegeri superficiale sau al stăpânilor neimplicați. Comparați cu mopuri, șobolani sau câini „fără rost”, aceștia sunt ironizați nu pentru ceea ce sunt ca animale, ci mai degrabă pentru imaginea pe care o proiectează stăpânii lor: persoane atrase de aparențe, care nu se preocupă de educația câinelui și nici nu înțeleg nevoile acestuia.

Problema reală: lipsa dresajului și a informării

Mulți dintre cei care au avut interacțiuni neplăcute cu bichonii recunosc, totuși, că problema nu este câinele în sine, ci lipsa educației oferite de stăpâni. Fiind animale inteligente și active, bichonii au nevoie de dresaj, socializare și interacțiune constantă. Lăsați de capul lor, pot dezvolta comportamente indezirabile, cum ar fi lătratul excesiv sau agresivitatea față de alți câini și oameni. Alți români le plâng de milă bichonilor și spun că au ajuns să îi ocolească din cauza proprietarilor.

„Problema este că mulți stăpâni nu își dresează și nu își socializează câinii cum trebuie. Bichonul a devenit un fel de sinonim pentru „hai să ne luăm și noi un cățel ieftin, dar care pare fancy”, fără să știe că nivelul lor crescut de energie poate duce la năravuri foarte proaste. Stau într-o zonă în care doi din tei câini sunt Bichoni, iar jumătate dintre aceștia mă fac să trec strada instantaneu, cum îi văd, când sunt la plimbare cu câinii mei. Păcat de rasă și de ce a ajuns să fie”, a menționat o tânără.

Stăpânii sunt acuzați de comportamentul câinilor

„Sunt mici și drăguți, da, dar și ei trebuie îngrijiți și învățați cum să se comporte în diferite situații. Trebuie corectați când greșesc (atenție, nu prin cine știe ce metode idioate, ci verbal, calm dar ferm — după cum există n video-uri și informații peste tot). Oricum, animalele nu au nicio vină. Ele se comportă după cum sunt crescute sau, mai corect spus, lăsate de capul lor”, a continuat ea.

Imaginea negativă a proprietarilor de bichoni

Alții au scris că s-au ales cu cicatrici după ce au fost mușcați ori zgâriați de bichonii care aparent le păreau inofensivi.

„Am o vecină care are un Amstaff și un Bichon. Amstafful e cel mai sociabil și cuminte cățel, în schimb Bichonul zici că e fiul Satanei. Face ca toți dracii când îl scoate afară: sare să muște, latră la orice… oribil. Oricât de mult iubesc animalele, pe ăștia chiar nu pot să-i plac. Îmi sunt antipatici rău”, a relatat cineva.

„Deși nu-mi plac în mod special câinii mici, bichonii sunt totuși o rasă hipoalergenică, adică nu e neapărat o alegere rea pentru un stăpân care trăiește la apartament. Faptul că majoritatea își iau câine doar pentru că se plictisește copilul în casă sau pentru că dă bine în pozele de pe Instagram, fără să fie în stare să se ocupe și de dresaj, e cu totul altă poveste”, este de părere un alt român.

Experiențe împărțite între frustrare și apreciere

Pe de altă parte, există și numeroși stăpâni de bichoni care își apără animalele și vorbesc despre loialitatea, afecțiunea și inteligența acestor câini. Unii povestesc despre cum bichonii lor au sărit să-i apere în momente tensionate sau despre cum le țin companie într-un mod sincer și empatic. Alții subliniază că, deși nu sunt câini de pază sau de lucru, bichonii își îndeplinesc cu succes rolul de animale de companie, oferind dragoste și prezență constantă.

„Eu mi-am dresat câinele — și da, a avut și ea apucături urâte, dar am lucrat cu ea, iar acum pot spune că este chiar cuminte. Are o lesă fixă și merge la picior. Cu toate acestea, sunt conștientă de trecutul ei, iar când vedem alți câini sunt reticentă. Totuși, nu trec strada și nu mă feresc, ci doar o țin din scurt și îi urmăresc limbajul corpului, ca să văd ce intenții are. Poate că bichonul nu este câine de pază, dar a sărit să mă apere când tata a vrut să mă lovească. A apărat-o și pe mama și îi protejează foarte bine și pe copii. Nu e corect să-i băgăm pe toți în aceeași oală”, a explicat stăpâna unui bichon.

„Nu sunt nepractici — e un animal de companie, îți ține companie, deci își face treaba. Pe lângă asta, nu are dimensiunea necesară să te apere, dar latră și îți semnalează un pericol. Asta cu „apăratul” depinde. În urmă cu ceva timp, la țară, la ai mei, a venit ursul. Avem un câine de talie mică, deștept și cuminte, care l-a gonit și, cred eu, s-a dus după el. După câteva zile, câinele s-a întors. Ursul, nu”, a punctat un internaut.

O alegere care vine cu responsabilitate

Fenomenul „bichonului omniprezent” arată, în fond, un lucru simplu: câinii de talie mică sunt din ce în ce mai preferați în mediul urban. Dar această alegere nu ar trebui să fie dictată de tendințe sau de comoditate, ci de o înțelegere reală a nevoilor animalului și a responsabilității asumate de fiecare stăpân.