Sursa foto: imagine generată folosind serviciul de inteligență artificială DALL.E
Noul film Gladiatorul II a ajuns în cinematografele din România, iar în multe scene de luptă apar animale precum rinoceri, babuini și chiar rechini. Scenariul este inspirat de fapte reale din trecut, când animale sălbatice, dar și domestice (mai ales câini și cai), participau la luptele din arenă, spre deliciul publicului însetat de violență.
În Imperiul Roman, jocurile de gladiatori erau spectacole menite să distreze și să demonstreze puterea Romei. În timp ce gladiatorii umani erau adesea în centrul atenției, animalele – inclusiv câinii – jucau un rol semnificativ și brutal în cadrul acestor evenimente, în special în venationes (vânătoarea de animale) și execuțiile prin animale (damnatio ad bestias). Aceste practici demonstrau capacitatea Romei de a domina atât natura, cât și omenirea, adesea cu prețul unei suferințe imense pentru animale.
Câinii erau folosiți în principal în venationes, unde erau înfruntați cu animale sălbatice precum leii, leoparzii și mistreții. Rasele care semănau cu mastifful sau cu alți câini mari și puternici erau de obicei utilizate pentru forța și tenacitatea lor. Aceste evenimente erau menite să imite scenarii de vânătoare, arena fiind adesea transformată într-o sălbăticie simulată, plină de copaci, arbuști și nisip, pentru a spori efectul dramatic. În aceste lupte, câinii jucau rolul vânătorilor, fie atacând direct animalele, fie ajutând participanții umani să doboare prada. Scopul era de a sublinia puterea și controlul oamenilor asupra animalelor feroce.
În plus față de venationes, câinii erau folosiți în execuțiile publice prin damnatio ad bestias, unde criminalii, prizonierii de război sau alte persoane condamnate erau aruncați în arenă pentru a înfrunta animale, inclusiv câini. Aceste evenimente erau concepute nu numai pentru a pedepsi, ci și pentru a distra și șoca publicul. Câinii, adesea dresați pentru agresivitate, maltratau persoanele condamnate, oferind un spectacol macabru. Această practică întărea autoritatea legii romane și capacitatea imperiului de a o aplica brutal.
Tratarea câinilor și a altor animale în aceste spectacole reflecta atitudinea romanilor față de animale la acea vreme. Acestea erau văzute mai degrabă ca instrumente de divertisment sau simboluri ale puterii decât ca ființe cu valoare intrinsecă. Utilizarea animalelor, inclusiv a câinilor, în cadrul acestor evenimente a scăzut odată cu căderea Imperiului Roman de Vest și răspândirea creștinismului, care sublinia compasiunea față de creaturi, deși aceste atitudini au variat.
Dovezile arheologice și textele antice, precum cele ale lui Cicero și Seneca, oferă o perspectivă asupra acestor practici. Frescele și mozaicurile care descriu venationes includ adesea câini în acțiune, ilustrând rolul lor în arenă. Aceste surse permit istoricilor să reconstituie rolul integral, dar sumbru, pe care câinii îl jucau în marile spectacole publice ale Romei.
Gladiatorul II – trailer:
Surse: Keith Hopkins – Death and Renewal, The Art of Ancient Spectacle, J. M. C. Toynbee – Animals in Roman Life and Art
