Helmuth Duckadam, Eroul de la Sevilla, s-a stins din viață la doar 65 de ani. Nu există român care să nu cunoască povestea fabuloasă din 7 mai 1986, când el a apărat patru lovituri de departajare în finala Cupei Campionilor Europeni de la Sevilla, împotriva Barcelonei, dar puțini știu cât de mult iubea fostul mare fotbalist animalele.
Duckadam a copilărit în comuna Semlac din județul Arad, înconjurat de animale. Câinii i s-au lipit de suflet. A avut mereu căței, unii adoptați, alții primiți, iar mai târziu câini de rasă, cu pedigree, pe care îi creștea și îi vindea.
În cartea sa, Der Torwart (varianta în limba germană) / Portarul, Duckadam povestește cum s-a salvat financiar imediat după 1989 cu ajutorul câinilor.
„Am avut și am un cult pentru câini. Vreo 4-5 ani am avut și 18 câini în casă. Nu făceau mizerie, dacă curățai la timp, dar din când în când era nebunie, gălăgie. Vecinii nu s-au supărat, pentru că îi iubeau. Trăiam din afacerea asta, pentru că atunci eu câștigam 150 de mărci ca subinginer la Fabrica de Mobilă din Arad, iar pe un cățel luam și 250 de mărci. Practic, ei m-au scos la liman”, a povestit Duckadam.
Familia are și acum un cățel adoptat, iar câinii de pe stradă erau prietenii lui. Helmuth Duckadam a fost protagonistul uneia dintre edițiile „Tocăniță pentru toți Bobiță” de la Adăpostul Speranța, unde a gătit pentru cei 550 de căței din adăpost.
Anca Tomescu, reprezentantă a Adăpostului, își amintește acel moment: „Vreau să vă spun că Helmuth Duckadam a fost poate printre puținele persoane care ne-a lăsat cu gura căscată. Necunoscându-l, nu știam ce fel de om este, dacă o să-i placă câinii, dacă nu o să-i placă. Din momentul în care a ajuns la noi la adăpost, am simțit că el era acasă, iar noi eram în vizită. Ne-a întâmpinat cu o veselie, cu o bucurie, cu o modestie, a fost incredibil, ne-a ridicat inima până la cer. Îmi amintesc că a nimerit la tocat ceapă, iar noi glumeam cu el că o să plângă. Ne-a răspuns atât de senin: «Nu-i nimic, vor fi lacrimi de bucurie». Și a stat Eroul de la Sevilla și a tocat ceapă, morcovi, țelină și ardei până am terminat.”
Un alt moment inedit a fost cel de la finalul zilei. „A venit pregătit cu niște cartonașe, pe o parte era o poză cu el de când a devenit faimos, iar pe cealaltă parte a dat autografe. S-a făcut coadă ca la stadion, cei care au participat la eveniment, noi, angajații, toată lumea. A făcut fotografii cu fiecare om, iar la final ne-a semnat un tricou, care stă acum pe perete. Este primul tricou pe care l-am expus. Tot ce a făcut în ziua aceea pentru căței a fost minunat. Pur și simplu ne-a dat pe spate”, își amintește Anca Tomescu.
Helmuth Duckadam s-a implicat activ și în campaniile pentru adopție ale Direcției pentru Protecția Animalelor Consiliul Județean Ilfov.
Sursa foto: Facebook / Helmut Duckadam
