Foto: Canva
Problemele urinare la câini și pisici pot avea cauze multiple, de la infecții și inflamații până la factori anatomici sau alimentari. Dr. Lucia Corlat, medic veterinar, a explicat într-un interviu pentru PetsCats.ro că primele semne de alarmă includ urinarea frecventă în cantități mici, efort vizibil la urinare, schimbarea locurilor în care animăluțul își face nevoile și toaletarea excesivă a zonei genitale.
Redăm, mai jos, interviul cu dr. Lucia Corlat, medic veterinar, specialist în sistemul urinar.
Care sunt primele semne care arată că un animal ar putea avea o problemă urinară?
Printre primele semne pe care le pot observa proprietarii se numără starea de neliniște a animăluțului, care se poate plimba în mod repetat în jurul litierei sau, în cazul unui cățel, poate da impresia că nu își găsește locul.
Ar mai fi vociferări repetate înaintea sau în timpul utilizării litierei, scăderea consumului de apă sau refuzul alimentelor, vizitele frecvente la litieră sau vizitele îndelungate, cu eliminarea unei cantități reduse de urină sau cu absența rezultatelor, în ciuda eforturilor vizibile și repetate de a elimina urină. Alte semne sunt toaletarea excesivă a regiunii genito-urinare, iar în cazuri severe poate să apară vomă și apatie.
De asemenea, urinarea în locuri neobișnuite, improprii sau eliminarea urinei în somn sunt, de asemenea, semne că animăluțul ar putea avea o problemă urinară.
În cazul pisicilor – de ce sunt mai predispuse la blocaje urinare și ce pot face proprietarii pentru a preveni acest lucru?
Pisicile, mai ales masculii, au o uretră mai îngustă, particularitate anatomică care predispune la blocarea ușoară a traiectului în cazul prezenței cristalelor, a proceselor inflamatorii sau a unui iritant.
În cazul pisicilor, blocajele urinare pot fi cauzate de modificările de natură inflamatorie de la nivelul mucoasei vezicale și uretrale, de prezența mucusului, a microcristalelor care formează sedimentul urinar sau de prezența calculilor.
Formarea sedimentului urinar și a prezenței materialului inflamator la nivelul sistemului urinar felin este încă un subiect aflat în studiu, în lumea științifică, dar s-a remarcat prezența unei corelări cu regimul alimentar și consumul de apă pe 24h.
O dietă formată exclusiv din mâncare uscată și un aport de lichide insuficient va contribui la apariția cristalelor în urină.
Alte cauze posibile care pot induce blocajul urinar ar mai fi modificările de natură tumorală ale mucoasei vezicale și uretrale, formarea țesutului de scarificare în zone afectate anterior de infecții sau intervenții sau traumele – fracturi de bazin – ce pot îngusta cavitatea pelviană și pot produce o presă externă asupra traiectului uretral.
Proprietarii pot lua măsuri pentru prevenirea apariției problemelor urinare prin asigurarea unei hrane complete, de bună calitate și echilibrate, asigurarea accesului constant la apă curată și proaspătă.
Se recomandă evitarea stresului prin stabilirea unei rutine și asigurarea unui loc sigur unde pisica să se poată retrage atunci când mediul devine prea agitat sau stresant.
Nu în cele din urmă, se recomandă consultul veterinar periodic, mai ales în cazul pisicilor care au deja în istoric afecțiuni ale sistemului urinar, pentru a depista din timp eventualele modificări.
Ce rol joacă alimentația în prevenirea problemelor urinare la câini și pisici?
Alimentația joacă un rol crucial în prevenirea problemelor urinare la câini și pisici. O dietă dezechilibrată poate schimba, în mod incorect, pH-ul urinar, favorizând formarea cristalelor, poate reduce apetitul hidric, reducând astfel aportul de apă, ducând la formarea de urină concentrată, cu caracter iritant, care va stimula apariția inflamației la nivelul mucoasei vezicale și uretrale.
Hrana special formulată pentru sănătatea tractului urinar poate contribui la dizolvarea cristalelor de mici dimensiuni, poate asigura menținerea pH-ului optim al urinei și poate stimula apetitul hidric al animăluțului.
Este mai bine să oferim hrană umedă sau uscată pentru sănătatea tractului urinar?
Dieta ideală ar fi un mix de hrană umedă și uscată, fiecare componentă având propriile beneficii. Hrana umedă are un conținut ridicat de apă, de până la 80%, contribuind astfel la hidratarea pasivă – aspect esențial pentru pisici, care beau în mod natural puțină apă.
În plus, ajută la diluarea urinei, reducând riscul de formare a cristalelor sau apariția inflamațiilor, și are o componentă și textură mai ușor de consumat și metabolizat, în special pentru pacienții cu vârstă mai înaintată.
Hrana uscată asigură necesarul caloric, ajută la menținerea danturii dacă este o formulă de bună calitate, dar, în lipsa unei hidratări adecvate, va contribui la starea de deshidratare și, implicit, la modificarea urinei în sens negativ.
Cum poate hidratarea influența sănătatea rinichilor și a vezicii urinare?
Hidratarea va contribui la diluția urinei, ceea ce reduce riscul de formare a cristalelor, a sedimentului celular sau a iritațiilor și va proteja rinichii de un efort excesiv. Urina foarte concentrată va reprezenta un factor de stres organic asupra rinichilor, iar fluxul urinar constant asigură o eliminare eficientă a toxinelor rezultate în urma metabolismului și a eventualelor sedimente, prin „spălarea” constantă a vezicii și uretrei.
Un pacient bine hidratat va avea o urină mai deschisă la culoare, mai transparentă, cu miros mai puțin pregnant.
Ce pot face proprietarii dacă observă sânge în urina patrupedului? Ce înseamnă acest lucru?
Prezența sângelui în urină, numită și hematurie, este întotdeauna considerată un semnal de alarmă și indică necesitatea unui consult veterinar.
Urina poate deveni roșie dacă animăluțul suferă de o infecție urinară superioară (nefrită), o cistită (infecția localizată în vezica urinară), în cazul prezenței calculilor, a unor tumori, în urma unor traumatisme, ca urmare a unor boli sistemice care induc hemoliză (cum ar fi babesioza).
În cazul în care proprietarii remarcă unul din semnele enumerate sau schimbarea culorii urinei spre nuanțe de roșu, cel mai indicat este să viziteze medicul veterinar de urgență, care apoi va urma un protocol de diagnostic: recoltarea probei de urină, examenul ecografic, analize de sânge și urină. Nu este indicată administrarea de antibiotice acasă fără un consult și obținerea unui diagnostic în prealabil.
Care sunt principalele greșeli pe care le fac proprietarii atunci când tratează probleme urinare acasă?
Unele dintre cele mai frecvente greșeli sunt evitarea vizitei la veterinar și administrarea de antibiotice fără rețetă sau fără să știe dacă respectiva substanță activă este potrivită pentru tipul de afecțiune pe care îl are animăluțul.
În alte cazuri, proprietarii pot încerca să schimbe dieta, în ideea rezolvării problemei, fără consult sau recomandare, neluând în calcul faptul că dietele țintite pentru sistemul urinar implică modificarea pH-ului urinei, printre altele, și pot alege eronat, agravând problema inițială.
Uneori, nu oferă hidratare suplimentară, considerând că scăderea sau lipsa apetitului hidric este un fenomen pasager sau o trăsătură de personalitate. În unele cazuri, pot încerca remedii naturiste care, în cazul în care nu sunt selectate corect, pot agrava simptomele și disconfortul animăluțului.
Este important să se evite tentativele de forțare a urinării prin masaj abdominal. În unele cazuri de retenție, când peretele vezicii urinare este tensionat, dar uretra este blocată din cauze mecanice (pietre, cicatrici ale mucoasei, tumori), există pericolul de a produce ruperea peretelui vezicii prin aplicarea incorectă a presiunii pe abdomen.
În cazul unui blocaj urinar la pisici, cât de repede trebuie intervenit și ce riscuri există?
În cazul unui blocaj urinar la pisici, timpul corect de intervenție este cel mai rapid, deoarece această este o urgență veterinară absolută.
Riscurile aferente unui blocaj urinar cuprind instalarea uremiei – sindrom toxic, cauzat de acumularea toxinelor în organism, inflamarea rinichilor și încetarea activității de filtrare – insuficiență renală acută, peretele vezicii urinare se poate fisura sau rupe din cauza presiunii intraluminale crescute. În cazurile cele mai grave, animăluțul poate intra în șoc, comă și apoi poate muri în mai puțin de 48h de la momentul instalării retenției.
Semnele vizibile în cazul unui blocaj uretral complet includ mersul frecvent la litieră și adoptarea poziției de urinare, dar fără a elimina nimic, eforturile prelungite, însoțite de vocalizări, dar fără eliminarea urinei. Abdomenul pisicii poate deveni dur, tensionat, iar aceasta devine apatică, vomită sau prezintă o respirație accelerată.
Care sunt cele mai frecvente tratamente pentru infecțiile urinare și cât de eficiente sunt?
Protocolul de tratament în cazul infecțiilor urinare poate varia în funcție de cauză și este, de regulă, personalizat în funcție de fiecare pacient, luând în calcul istoricul și răspunsul la terapie.
În linii mari, un plan de tratament va include nu doar antibiotice (care sunt selectate de către medicul veterinar numai după examenul urinei și, eventual, după o antibiogramă), ci și medicație cu efect analgezic sau antiinflamator, pentru reducerea disconfortului, dar și diete speciale – pentru dizolvarea cristalelor, menținerea pH-ului optim, hidratare suplimentară – prin perfuzii sau prin alimentație și probiotice sau fitoterapie adjuvantă pentru susținerea florei normale și care pot contribui la reducerea inflamației locale.
Un protocol de tratament complet și administrat corect poate duce la remisia semnelor și reechilibrarea pacientului în 7 – 14 zile, uneori până la 21 de zile, în cazuri particulare. Atunci când este identificată o predispoziție metabolică a pacientului care ar favoriza recidiva episoadelor, medicul poate recomanda și schimbări ale regimului alimentar pe termen lung sau chiar pentru toată durata de viață a animăluțului.
Cum este viața cu un animal cu probleme urinare în locuință? Care sunt grijile principale ale proprietarilor?
Viața cu un animal cu probleme urinare în locuință nu este ușoară, dar nici nu este imposibilă. Ea necesită adaptare, răbdare și atenție din partea proprietarului.
Grijile principale ar fi posibilitatea apariției accidentelor în casă, costurile medicale repetate (tratamente, analize, diete speciale), stresul emoțional – frică de recidive și îngrijorarea pentru suferința companionului.
Proprietarul va trebui să investească timp și implicare prin monitorizarea atentă a animăluțului, curățenia frecventă și adaptarea stilului de viață la nevoile acestuia. Cu dedicare, educație și sprijin veterinar adecvat, viața împreună cu un animal cu istoric de probleme urinare poate fi una frumoasă și echilibrată. Animalul va simți grija, protecția și iubirea de care are nevoie.
