De 12 ani, Moș Crăciun vine la adăpostul Sava’s Safe Haven din Galați și aduce daruri celor 200 de câini și 30 de pisici găzduiți acolo. Și anul acesta, Moșul a împărțit biscuiți, jucării, mâncare și pături. Toți cățeii dau din coadă de bucurie când îl văd pe Moșul, care le aduce cadouri.
Interviu exclusiv cu Alexandra Sava, reprezentant al Asociației Sava’s Safe Haven:
Reporter: Cum a început totul?
Alexandra Sava: Din dragoste pentru animale. Părinții mei au fondat adăpostul acum 12 ani. Este ca o afacere de familie. Eu sunt tehnician veterinar și mă ocup de adăpost, iar părinții și fratele meu se implică și ei. Toți muncim și ajutăm. Acum avem 200 de câini și 30 de pisici. Preluăm, ajutăm, sterilizăm și educăm – cam asta facem aici, în Galați.
Reporter: Și nu e greu?
Alexandra Sava: Este greu, dar avem satisfacții uimitoare. Când vezi o pisică sau un cățel care ajunge într-o familie bună și apoi primești poze cu ei în noua lor viață, te încarci de energie pozitivă și îți dorești să mergi mai departe.
Reporter: Cum a început povestea cu Moș Crăciun?
Alexandra Sava: Chiar din primul an al existenței adăpostului. Ne-am gândit că și ei sunt cuminți și merită cadouri. An de an, Moșul a fost tot mai darnic și a adus din ce în ce mai multe daruri.
Reporter: Ce le-a adus anul acesta?
Alexandra Sava: Biscuiți, snackuri pentru câini și pisici, vitamine, mâncare, paie și pături. Tot ce e nevoie pentru a trece iarna cu bine.
Reporter: Câți câini și pisici pleacă anual spre adopție?
Alexandra Sava: Avem ani mai buni și ani mai slabi. Anul acesta, am dat spre adopție aproape 90 de câini, ceea ce e bine. În pandemie plecau mai mulți. Din păcate, avem câini care stau în adăpost de peste 10 ani, câini buni, dar care nu și-au găsit o familie. La noi nu se eutanasiază niciun câine clinic sănătos, chiar dacă a trecut prin traume și este mai agresiv sau mai anxios. Majoritatea adopțiilor se fac în străinătate, pentru că lucrăm cu asociații mari de afară. În țară este mai greu, dar suntem mulțumiți de rezultatele noastre.
Reporter: Cum stați la capitolul educație? Știm că vă ajută și poliția.
Alexandra Sava: Da, avem un protocol de colaborare cu ei. Polițiștii ne însoțesc în campaniile de informare, sterilizare și educație. De exemplu, mergem împreună la gospodăriile cu multe animale pentru a verifica dacă proprietarii vin la sterilizare. De asemenea, polițiștii fac informări despre legislație. Când mergem la școli, vin și ei cu noi.
Reporter: Recent, v-au însoțit la o școală. Cum a fost?
Alexandra Sava: A fost foarte frumos, am fost la școlile din satele Balintești și Slivna împreună cu polițiștii din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean (IPJ) Galaţi și cei de la Biroul pentru Protecţia Animalelor. Am vorbit cu copiii despre animale, abandon și viața în adăposturi, dar și despre cum trebuie îngrijite animalele acasă. Le oferim și o cărticică educativă. Energia copiilor este minunată! La finalul orei, bucuria copiilor a fost amplificată de prezența lui Otis, un cățel salvat de Asociație.
Reporter: Există vreun caz care v-a impresionat în mod deosebit?
Alexandra Sava: Toate cazurile ni se lipesc de suflet. Nu există animal salvat care să nu ne frângă inimile, așa că e greu să aleg doar unul. Dar, dacă ar fi să încerc, cred că pisoiul Tuluc este un exemplu special. L-am preluat din satul Tulucești, Galați, și l-am botezat Tuluc. Era un pisoi rănit grav de câini, cu viermi în răni și cu o lăbuță complet distrusă. Ne-a sunat o fetiță de la școala pe care o vizitasem cu câteva zile înainte și ne-a spus: „Când ați fost la școală la mine, ne-ați spus că vă putem suna oricând găsim un animal rănit sau în suferință. Am găsit această pisică, care este grav rănită. Am lângă mine cărticica pe care ne-ați dat-o și aici scrie să stau să vă aștept să o preluați. Veniți? Eu nu plec nicăieri până nu veniți după pisoi.”Am mers imediat și am preluat pisoiul, iar fetița ne-a așteptat acolo. Atunci ne-am dat seama că s-au întâmplat două lucruri frumoase: am salvat o viață, iar acea fetiță a devenit eroul nostru. Tuluc este bine acum, a fost adoptat, dar, din păcate, a rămas fără o lăbuță.
Reporter: Ce vă propuneți pentru 2025?
Alexandra Sava: Ne propunem multe lucruri și suntem siguri că vom reuși să realizăm o mulțime de lucruri frumoase. De exemplu, pentru că adăpostul nostru este într-o zonă inundabilă – iar toată lumea știe ce s-a întâmplat în Galați și Vaslui în septembrie – vrem să-l mutăm într-o zonă mai sigură. Când plouă, adăpostul se umple de apă, iar când se topește zăpada, pățim la fel. Apoi, ne dorim să creștem numărul de adopții. Vom continua cu campaniile de sterilizări și microcipări gratuite și, bineînțeles, cu campaniile de informare și educație în școli.
Reporter: Și nu e greu din punct de vedere financiar?
Alexandra Sava: Este greu, dar ce lucru frumos se obține ușor? Avem o comunitate de prieteni care ne ajută și colaborăm cu asociații mari din străinătate. Fără sprijinul lor, nu ne-am putea descurca. Acum, fiind sfârșit de an, le reamintim firmelor că pot redirecționa o parte din impozitul pe profit către asociații. Ne-ar bucura să ne aleagă și pe noi, să ne ajute, pentru că nu este deloc ușor. Vreau să știți că adăpostul nostru are și un loc de joacă pentru animale. Nu le oferim doar o cușcă sau un loc într-un padoc; încercăm să le oferim și bucuria de a trăi. Padocurile noastre ocupă o suprafață de 800 mp, iar locul de joacă are 1.200 mp. Dar să nu uităm un lucru esențial: adăpostul trebuie să fie doar o soluție provizorie. Adevărata viață pentru un animal este într-o familie iubitoare.
Sursa foto: Asociația Sava’s Safe Haven
