Sursa foto: Poșta Română
Poveste emoționantă despre loialitate și prietenie într-un cartier din Iași. Costel Iftimie, un poștaș în vârstă de 58 de ani, și Negruțu, un câine blând și devotat, străbat împreună străzile de opt ani, oferind un exemplu impresionant despre legătura dintre om și animal, notează Ziarul de Iași.
Totul a început acum opt ani, când Costel l-a găsit pe Negruțu rănit la o lăbuță. Fără să stea pe gânduri, l-a îngrijit, iar de atunci cei doi au devenit nedespărțiți. Câinele îl așteaptă dimineața la bloc și îl însoțește pe traseu, ajutându-l să-și îndeplinească sarcinile zilnice. La finalul zilei, Negruțu îl conduce pe poștaș până la apartamentul său de la etajul trei, iar Costel, la rândul său, îl însoțește până la ieșirea din bloc.
„După ce îl conduc, pleacă cu un gust amar. Pleacă supărat”, a mărturisit Costel Iftimie pentru Ziarul de Iași.
Câinele-poștaș al cartierului Nicolina din Iași
Negruțu, ajuns acum la 12 ani, este cunoscut de toată lumea drept „câinele poștașului”. Oficial, are un cămin – o cușcă situată lângă blocul lui Costel –, dar își petrece majoritatea timpului alături de acesta. Traseul lor zilnic însumează 20 de kilometri, pe care patrupedul îi cunoaște pe de rost.
„Este un câine ai cărui stăpâni stau lângă blocul meu. El are o cușcă în exteriorul casei, așa că poate pleca și se poate întoarce când are chef. Teoretic este câinele lor, însă toată lumea din cartier îl știe drept «câinele poștașului». Pot spune că suntem vedetele cartierului. Cum mă vede, cum începe să se gudure pe lângă mine de bucurie, se trântește pe jos ca să-l mângâi, îmi dă târcoale. Nu există să plec pe traseu și el să nu vină cu mine, prin scările blocurilor, pe la case, peste tot, indiferent de vreme. În fiecare zi când plec în cursă, Negruțu vine cu mine”, dezvăluie Costel.
Suport emoțional în momente grele
Relația dintre cei doi nu se rezumă doar la munca pe teren. Costel Iftimie povestește un moment emoționant petrecut după moartea mamei sale: „Într-o zi, Negruțu s-a așezat cu capul în brațele mele și am observat că a început să-i curgă și lui lacrimile. M-a emoționat așa de tare (…) Cred că are sufletul cuiva din familia mea, poate al tatălui meu, altfel nu-mi explic modul în care s-a atașat de mine”.
Loialitatea câinelui s-a dovedit de mai multe ori, după cum spune poștașul din Iași.
„Într-o toamnă urâtă, era întuneric afară, vreme rea, eu aveam valori în geantă și mă gândeam cum am să merg așa, ce mă fac. Dar el a mers cu mine, din poartă în poartă și din ușă în ușă”, conform sursei citate.
„Un cățel devotat si recunoscător”
Povestea lui Negruțu și a lui Costel schimbă și percepția tradițională despre relația tensionată dintre câini și poștași. Dacă în trecut, incidentele în care angajații Poștei Române erau atacați de câini erau frecvente, cazul din Iași demonstrează că prietenia este posibilă.
Relația dintre cei doi este așa de bine cimentată, încât nici în weekend poștașul nu uită de „colegul” său: „Sâmbăta și duminica vine la mine la bloc și îi dau să mănânce, să bea, îl mângâi, ne jucăm. Cred că are sufletul cuiva din familia mea, poate al tatălui meu, altfel nu-mi explic modul în care s-a atașat de mine. De exemplu, acum trei ani, când a murit mama, mergeam zilnic la mormânt, îi aprindeam o candelă, îi duceam flori. De multe ori mă podidea plânsul. Într-o zi, Negruțu s-a așezat cu capul în brațele mele și am observat că a început să-i curgă și lui lacrimile. M-a emoționat așa de tare…”, a povestit ieșeanul.
Recent, povestea celor doi a fost făcută publică pe pagina oficială a Poștei Române, unde a atras atenția și admirația multor oameni. „Un suflet nevorbitor este cel mai bun prieten”, „Nu este întâmplătoare asocierea vieții de poștaș cu a prietenului patruped! Oricum este un animal credincios”, „Bravo Negruțu! Un cățel devotat si recunoscător” – sunt câteva dintre comentarii.
