sursa foto: Freepik
În zona afectată de dezastrul nuclear de la Cernobîl (Ucraina), un peisaj sumbru este martorul supraviețuirii câinilor sălbatici, care au dezvoltat mutații genetice remarcabile datorită expunerii la radiații. Deși nu au devenit creaturi de groază precum cele din filmele cu Godzilla, aceste animale au evoluat pentru a rezista într-un mediu extrem, marcat de contaminarea radioactivă.
Un studiu a scos la lumină adaptările genetice ale câinilor din zona de excludere a Cernobîlului, subliniind modul în care aceștia au învățat să supraviețuiască într-un mediu post-apocaliptic, și a aprofundat viața animalelor în condiții extreme de radiație, transmite Interesting Engineering.
Cum a afectat dezastrul nuclear ecosistemul din Cernobîl
Pe 26 aprilie 1986, explozia reactorului 4 de la Cernobîl a eliberat o cantitate imensă de radiații, provocând un dezastru nuclear fără precedent. Radiațiile au contaminat aerul, solul și apa, iar impactul a fost devastator: plantele și animalele din jur au suferit daune grave, iar pădurea din apropiere a dobândit o nuanță sângerie, fiind denumită Pădurea Roșie.
După evacuarea forțată a oamenilor din zona de excludere, câinii lăsați în urmă au devenit locuitori permanenți ai acestei regiuni pustii. Pe măsură ce radiațiile au crescut, flora și fauna au fost puternic afectate, iar viața sălbatică a avut de înfruntat condiții extreme. Însă, în ciuda acestor dificultăți, ecosistemul a început să prindă “viață”, zona devenind un refugiu pentru multe specii, printre care lupi, urși și cai sălbatici.
Din nefericire, radiațiile nu s-au limitat doar la Cernobîl. În 2017, cercetătorii au constatat că mistreții din sud-vestul Cehiei, care se hrăneau cu ciuperci contaminate, aveau nivele semnificative de radiații în organism, semnalând impactul transfrontalier al accidentului din 1986.
Adaptarea genetică a câinilor din Cernobîl
Într-un studiu din 2023, dr. Norman J. Kleiman și echipa sa de la Universitatea Columbia au analizat mostre de sânge de la 116 câini semi-sălbatici din apropierea centralei nucleare. Rezultatele au arătat că aceștia formează două populații distincte, cu diferențe genetice semnificative față de animalele din alte zone. Analiza a identificat aproape 400 de loci anormali în genomul câinilor, indicând mutații posibile ce ar putea fi legate de adaptarea la condițiile de mediu extrem.
Dr. Matthew Breen, expert în genetică, susține că aceste regiuni sunt indicatoare ale unor gene ce ar putea fi implicate în mecanismele de reparare a ADN-ului, sugerând că acești câini au dezvoltat o rezistență la radiațiile constante din mediul lor. Studiile ulterioare au comparat câinii din Cernobîl cu alte animale sălbatice din zonă, cum ar fi lupii și broaștele, care au prezentat și ele adaptări semnificative la mediul radioactiv.
Viața câinilor din Cernobîl: supraviețuirea în fața unei tragedii nucleare
Câinii din Cernobîl, aproximativ 900 la număr, sunt considerati urmașii celor abandonați în timpul evacuării, iar astăzi formează haite care se plimbă prin satele părăsite și zonele din jurul centralei nucleare. Aceste creaturi au învățat să supraviețuiască în condiții extrem de dure, confruntându-se cu ierni grele, lipsă de hrană și o expunere constantă la radiații. În ciuda acestor dificultăți, patrupezii au reușit să stabilească relații cu muncitorii și cercetătorii care vizitează zona, beneficiind de hrană și îngrijire ocazională.
Cercetările realizate de Norman J. Kleiman au fost necesare pentru a înțelege cum expunerea prelungită la radiații și alți contaminanți a afectat genetică și sănătatea acestor câini. Studiile sale, publicate în revista Canine Medicine and Genetics, în martie 2023, oferă o privire detaliată asupra modului în care animalele au evoluat și s-au adaptat la un mediu atât de ostil.
În ciuda condițiilor extreme, au fost luate măsuri pentru protejarea câinilor din Cernobîl. Grupuri de cercetători au oferit îngrijire medicală, vaccinări și inițiative de adoptare, cu scopul de a-i salva din zona contaminată.
