Sursa foto: Freepik
În Germania, vânătoarea și eutanasierea pisicilor sălbatice sunt chestiuni controversate care își au rădăcinile în eforturile de conservare a speciilor. Pisicile sunt cele mai populare animale de companie din Germania, însă impactul lor asupra biodiversității a stârnit îngrijorare, în special în zonele rurale, unde pisicile sălbatice și cele care trăiesc în aer liber reprezintă amenințări semnificative pentru viața sălbatică protejată, cum ar fi păsările cântătoare și speciile care cuibăresc la sol, transmite Petbook-Magazine.com.
Helmut Dammann-Tamke, președintele Asociației Germane de Vânătoare, prezintă complexitatea și cadrul juridic din spatele acestei practici, subliniind că niciun vânător nu se bucură să împuște pisici, ci o consideră o măsură necesară pentru protejarea ecosistemelor.
În regiunile rurale, cadrul juridic permite vânătorilor să eutanasieze pisicile vagabonde găsite la mai mult de 300 de metri de o locuință. Această măsură este justificată de amenințarea pe care aceste pisici o reprezintă pentru biodiversitate.
„În Saxonia Inferioară, de exemplu, pisicile care se îndepărtează la mai mult de 300 de metri de cea mai apropiată casă sunt supuse legii de protecție a vânătorii și pot fi ucise. Este important pentru mine să spun că niciunui vânător nu îi face plăcere să împuște o pisică. Cu toate acestea, legea impune un motiv valabil, iar protecția speciilor este singura justificare legitimă pentru împușcarea pisicilor sălbatice – un aspect esențial, având în vedere impactul acestora asupra păsărilor cântătoare și a păsărilor care cuibăresc la sol, printre altele”, a declarat Dammann-Tamke.
Lipsa unor studii specifice privind pisicile sălbatice din Germania complică dezbaterea, însă cercetările internaționale subliniază efectele negative ale acestora asupra vieții sălbatice. Deși pisicile sălbatice nu sunt singura cauză a daunelor aduse mediului, ele agravează problemele în habitatele deja supuse stresului.
Pisicile vizate de vânători sunt de obicei fără stăpân, iar indicatorii vizibili, precum zgărzile, pot împiedica uciderea unei pisici. În cazul în care o pisică cu zgardă este capturată, vânătorii o predau adesea autorităților sau adăposturilor pentru animale, deși acest lucru implică costuri administrative și de adăpost, care pot varia între 50 și 250 de euro pe pisică, spune președintele Asociației Germane de Vânătoare. Modificările legislative propuse în Saxonia Inferioară, determinate de preocupările legate de bunăstarea animalelor, sugerează interzicerea împușcării pisicilor și adoptarea exclusivă a metodelor de prindere cu capcane. Totuși, acest lucru ar impune sarcini suplimentare adăposturilor de animale supraaglomerate și administrațiilor municipale.
Dammann-Tamke subliniază că problema este emoțională și neînțeleasă de public, mulți nefiind conștienți de consecințele grave pe care pisicile sălbatice le au asupra biodiversității. El pledează pentru deținerea responsabilă a animalelor de companie, inclusiv sterilizarea pisicilor care stau afară, pentru a minimiza impactul lor ecologic. De asemenea, subliniază că habitatele rurale, cum ar fi sanctuarele de păsări, necesită măsuri mai stricte pentru a proteja speciile vulnerabile.
