sursa foto: Colossal Biosciences / Daily Mail
În domeniul cercetării științifice, cele mai mari descoperiri încep adesea cu pași mici. În acest sens, un pas important a fost făcut recent în lupta pentru aducerea mamutului lânos la viață, iar acest progres a venit sub forma unui „șoarece lânos”.
Un pas mic pentru știință, dar mare pentru reînvierea mamutului lânos
Echipa Colossal Biosciences a creat acești șoareci modificați genetic să aibă blană groasă și pufoasă, folosind ADN-ul mamutului lânos. Deși micile creaturi nu vor face parte dintr-un viitor film “Jurassic Park”, compania susține că rozătoarele reprezintă o etapă importantă pentru „învierea” mamutului lânos.
Prin compararea ADN-ului mamutului dispărut cu genele elefanților moderni, echipa a reactivat trăsături care i-au permis mamutului să supraviețuiască în condiții meteo severe. Schimbând doar opt gene cheie, acești șoareci au trăsături fizice foarte diferite, cum ar fi blana mult mai lungă și mai groasă decât cea a șoarecilor obișnuiți, transmite Daily Mail. În viitor, tehnologia folosită pe aceste rozătoare ar putea fi aplicată elefanților, iar astfel s-ar putea crea o nouă generație de mamut lânos.
Cum au reactivat cercetătorii trăsăturile mamutului lânos
Dr. Beth Shapiro, directorul științific la Colossal, a explicat că acest experiment cu șoarecii reprezintă un pas semnificativ în testarea metodei de extincție, demonstrând că editarea genetică poate produce schimbări notabile în trăsăturile fizice. Cercetătorii au reușit să identifice genele cheie care au transformat mamuții în animalele pe care le știm astăzi.
Elefanții asiatici moderni sunt foarte strâns înrudiți cu mamuții lânoși, având aproximativ 95% din genomul lor similar. Acesta este un motiv pentru care, prin studierea ADN-ului mamutului și al elefanților asiatici, experții au putut să identifice modificările genetice care au dus la apariția mamutului.
Tehnologia care ar putea aduce mamutul înapoi în sălbăticie
În total, echipa Colossal a adunat 121 de genomuri de mamut și elefant, pe care le-a comparat pentru a identifica 10 gene esențiale pentru trăsăturile caracteristice ale șoarecilor lânoși. Aceste gene influențează lungimea, grosimea și textura blănii, dar și metabolismul lipidic, care controlează modul în care animalele își depozitează grăsimea, vitală pentru supraviețuirea în frig.
Cercetătorii au realizat modificări genetice pe ouăle de șoareci fertilizate, apoi au crescut rozătoare cu blană mult mai groasă. Un exemplu este o schimbare a genei FGF5, care reglează creșterea părului, făcându-l să fie mult mai lung.
Ben Lamm, CEO-ul Colossal, a subliniat că acești șoareci nu sunt doar adorabili, dar îl ajută să înțeleagă cum modificările genetice influențează adaptabilitatea la condițiile climatice reci. În următoarele luni, echipa va testa șoarecii în condiții meteo diferite pentru a observa dacă modificările aduse ADN-ului le permit să se adapteze mai bine la frig.
Mamutul lânos a dispărut cu aproximativ 10.000 de ani în urmă, dar rămășițele sale sunt printre cel mai bine conservate, având în vedere că multe dintre ele au fost înghețate, și nu fosilizate. Cu o înălțime de aproximativ 3,5 metri și o blană lungă de până la 1 metru, mamutul lânos era adaptat perfect pentru frigul perioadei Pleistocenului.
Provocări etice și științifice
În ciuda progreselor, nu toată lumea este convinsă că readucerea mamutului în sălbăticie este o idee bună. Profesorul Dusko Ilic de la King’s College din Londra a tras un semnal de alarmă privind etica și practicabilitatea acestui proiect, având în vedere complexitatea biologică a elefanților și provocările tehnice legate de reproducerea lo.
Colossal recunoaște provocările etice și științifice, dar speră că tehnologia companiei va duce la înțelegerea genomurilor și va deschide calea pentru posibilitatea reintroducerii mamutului lânos în mediul sălbatic.
