Atrofia progresivă a retinei (PRA) este o boală degenerativă a ochilor care afectează atât câinii, cât și pisicile și care poate duce, în cele din urmă, la orbire, transmite Petbook Magazine. Inițial, animalele întâmpină dificultăți de vedere în întuneric, asemănătoare orbirii nocturne umane, iar pe măsură ce boala progresează, își pierd treptat vederea. „Există diferite forme de PRA, care apar la o vârstă tânără sau adultă și în care sunt afectate diferite zone ale retinei: conurile sau bastonașele”, explică Dr. Vanessa Herder, medic veterinar.
Boala este adesea ereditară și a fost identificată la peste 100 de rase de câini și, mai rar, la pisici. Dr. Herder afirmă că „factorul genetic nu este uniform și variază de la o rasă la alta”. În plus, factori precum deficiențele de vitaminele A, C, E și taurină, precum și expunerea excesivă la radiațiile UV, pot contribui la apariția bolii. În unele cazuri, PRA se dezvoltă spontan, fără o cauză cunoscută – o variantă cunoscută sub numele de PRA dobândită.
Rasele cel mai frecvent afectate
Anumite rase de câini sunt predispuse genetic la PRA, inclusiv:
- Labrador Retriever
- Golden Retriever
- Cocker Spaniel englez
- Ciobănesc australian
- Yorkshire Terrier
- Jack Russell Terrier
- Husky siberian
- Beagle
Printre pisici, rasa Abisiniană este deosebit de sensibilă, având două forme distincte de PRA: un tip cu debut precoce, care duce la orbire în câteva luni, și un tip cu debut tardiv, care apare între cinci și zece ani.
Alte rase de pisici care pot dezvolta PRA includ Somali, Siameză, Oriental Shorthair și Bengală.
Diagnostic și tratament
Din cauza dificultății de a detecta PRA, sunt necesare teste genetice și examinări oftalmologice pentru confirmarea diagnosticului. Unele rase, cum ar fi Alaskan Malamute și Gordon Setter, pot prezenta simptome încă de la vârsta de două luni.
Deși PRA este incurabilă, Dr. Herder subliniază: „Pentru animalele afectate, accentul se pune în primul rând pe măsurile care le ajută în viața de zi cu zi.”
Ajustări precum amplasarea consecventă a mobilierului, iluminarea adecvată și utilizarea unei lese pentru siguranță pot ajuta animalele să își mențină o bună calitate a vieții în ciuda pierderii vederii.
