Într-o lume în care mulți dintre noi suntem ocupați cu grijile cotidiene, există un loc special care reamintește despre esența empatiei și a iubirii necondiționate: Urme de Bucurie, adăpostul pentru animale din Cernavodă. Acest adăpost nu oferă doar un cămin temporar animalelor abandonate sau neglijate, ci și o șansă la o viață mai bună.
Proiectul de suflet al italiencei Sara Turetta în România este o oază de liniște, chiar dacă acolo sunt adăpostite sute de animale. Sigur, spațiul este important, iar la Urme de Bucurie este loc din belșug. Adăpostul, construit în 2002, a costat în jur de 500.000 de euro și a fost realizat cu sprijinul Asociației Save The Dogs și din donațiile obținute de Sara Turetta din străinătate.
„La sediul din Cernavodă, România, salvăm câini, pisici, cai și măgari care au fost supuși unor acte de cruzime, le oferim tratament medical și le oferim îngrijiri de cea mai înaltă calitate într-un cadru specializat și liniștit. De-a lungul celor 20 de ani de activitate, Save the Dogs a ajutat mii de animale. În România desfășurăm managementul populației de câini și pisici din 2002, prin sterilizarea zecilor de mii de câini și pisici”, aflăm de pe site-ul celor de la Urme de Bucurie.
Din 2022, oamenii de la Cernavodă au ajutat și animalele ucrainene. Pe de-o parte au acordat asistență pentru peste 1.000 de refugiați ucraineni care au venit în România cu animalele de companie, iar pe de altă parte au trimis peste 700 de tone de hrană pentru câini și pisici la adăposturile de animale și spre voluntarii din Ucraina.
Cum e structurat Adăpostul Urme de Bucurie
Casa Pisicilor
Am început vizita la Casa Pisicilor, care este un adevărat hotel pentru cele mai pretențioase oaspete. Într-o căsuță, construită parcă de un arhitect din povești, am găsit în jur de 20 de feline răsfățate. Acestea ies din casă prin uși special amenajate pentru ele, iar cele care nu vor neapărat să interacționeze au câte o perdea în fața patului, doar pentru că țin la intimitatea lor.
Una dintre cele mai vechi pisici cazate acolo este Glenda. Se învârte în jurul noilor veniți, vrea atenție și începe să toarcă. Nu va pleca niciodată de la Urme de Bucurie, Glenda fiind bolnavă și având nevoie de tratament. Totuși, își face treaba în Casa Pisicilor, primind pe noile venite și facilitând acomodarea acestora. Ai zice că este managerul locației. Undeva sus, de unde se vede și lumea mai bine, un motan negru mustăcește, dar ne lasă să-l fotografiem, doar pentru că știe că aparatele foto au fost create pentru el. Casa Pisicilor are în față o curte și un loc de joacă amenajat; gardul este înalt de 2 metri și jumătate și are un dispozitiv special care le împiedică pe doritoare să plece la plimbare. La intrare, dar și la ieșire, este obligatorie dezinfectarea încălțămintei.
Casa Cailor
Caii de la Urme de Bucurie sunt împărțiți în trei grajduri. Acum sunt 20 de cai, mulți dintre ei provenind din situații atât de triste încât sunt greu de povestit. La intrarea în zona cailor le găsim pe Lena și Anica. Lena nu vede din cauza bătrâneții, dar în tinerețe a fost un cal impecabil, salvat însă dintr-un incendiu. Din cauza că nu vede, Anica s-a oferit să o ajute, fiind ghidul ei. Anica a salvat mai mulți cai până acum și are și ea o poveste tristă; a fost luată de Poliție acum câțiva ani, împreună cu alți 25 de cai. Aceștia erau ținuți pe malul lacului Techirghiol de un bărbat care spera să scoată o rasă specială.
„Pe 24 ianuarie 2021, în urma unei acțiuni comune a Inspectoratului de Poliție Județean Constanța, Jandarmeriei și a autorităților locale, de pe câmpurile din jurul Lacului Techirghiol au fost preluați 26 de cai. Trei dintre ei, dintre care o iapă gestantă, au murit la scurt timp după preluare. Ceilalți 23 de cai au rămas în custodia Consiliului Județean Constanța, care i-a plasat astfel: 10 la un adăpost al unei asociații de protecție a animalelor din Cernavodă și 13 la Delfinariu,” scria Libertatea despre cazul de la Techirghiol. Caii i-au aparținut procurorului DIICOT Marius Valentin Țucă.
De la Anica și Lena, ne întoarcem către un alt grajd, unde Stela și prietenii ei mănâncă liniștiți. Au trecut prin traume cu toții, dar acum își trăiesc viața în liniște, se întind la soarele blând al toamnei și văd în zare dealurile Dobrogei. Unii dintre ei au fost maltratați, alții au fost abandonați pentru că nu mai făceau față rigorilor muncii. În continuare, în mediul rural, caii sunt folosiți la munca câmpului și pentru tracțiune.
Adăpostul pentru măgari
La Adăpostul pentru măgari n-am avut mare noroc, oaspeții cazați acolo erau la siestă. Din anul 2008, în adăpostul de la Cernavodă au ajuns peste 100 de măgari, iar acum sunt în jur de 40. Aceștia sunt mai sensibili și, evident, sunt împărțiți în trei zone: prima din dreapta este zona măgarilor mai bătrâni sau a celor care au nevoie de îngrijire specială, în stânga sunt adulții sănătoși, iar în spate este zona „adolescenților”.
Măgarii sunt ființe foarte sensibile care leagă prietenii strânse și își apără prietenii. Se spune că „odată ce ai reușit să câștigi încrederea unui măgar, ai câștigat cu siguranță și prietenia sa. Atunci vei descoperi, cu surprindere probabil, un animal foarte prietenos, inteligent, alert, jucăuș și curios.”
Galerie foto – Adăpostul Urme de Bucurie:
Toți măgarii au nume și se bucură de prieteniile legate între ei. La fel ca în cazul cailor, dacă nu ar fi fost salvați de Asociația Save the Dogs and Other Animals, ar fi sfârșit murind în chinuri sau ar fi fost vânduți către abatoarele din Italia, pentru a fi mâncați.
Am uitat să precizăm că am ajuns la Urme de Bucurie într-o zi de vineri, pe la 16:30, iar programul se încheie la ora 17:00. Noi am stat puțin peste program, pentru că nu ne mai venea să plecăm de acolo. Oamenii au o candoare, aceea de care ai nevoie ca să lucrezi cu animalele, iar locul este cu adevărat minunat. Deoarece se află la doar 5 minute de autostrada Soarelui, Urme de Bucurie este cât se poate de accesibil, chiar și pentru familiile care merg spre mare, dar care vor să viziteze și un sanctuar de cai, măgari, pisici și căței.
În drumul către Adăpostul pentru câini, am trecut pe sub un foișor. Și el are un rost, ne spune Stela, minunata noastră gazdă din turul Adăpostului. Există un protocol cu penitenciarul Poarta Albă, iar anumiți deținuți ajung acolo pentru ședințe specifice. Și școlile au programe speciale și vizitează adăpostul.
Adăpostul pentru câini
La Adăpostul pentru câini e liniște, liniște până intrăm noi. Cum e, de altfel, și firesc. Țarcurile sunt spațioase și au cuști în spate unde cățeii se odihnesc. Sar pe gard însă imediat ce vine cineva; poate, poate e un om cu suflet mare, disponibil să le ofere un cămin. Curățenia e impecabilă, iar pe gardul din fața padocurilor e scris din când în când „NU”, semn că nu trebuie să stai prea mult ca să nu se agite câinii prea tare. Curățenie e, condiții au, iubire ar oferi cu carul, dar n-au o familie a lor. În prezent, sunt în jur de 200 de căței. Sigur, se pot face adopții la distanță; pentru doar 2 euro pe lună, ai un suflețel adoptat, iar viața comunității devine mai bună.
Urme de Libertate
Urme de Libertate este o zonă împărțită în trei incinte de 500 de mp fiecare, unde locuiesc unii dintre câinii care nu pot fi adoptați. Este vorba despre câini cu un trecut dificil, marcați de rele tratamente, maltratați, atât de traumatizați încât nu sunt adoptabili, dar în acest spațiu pot trăi o viață în libertate. Deoarece nu le place contactul cu oamenii, și ne dăm seama de ce, vizitatorii sunt rugați să stea deoparte. Logic!
Încheiem turul exterior și suntem invitați la clinica medical de către Adriana Susmă, directorul general al Adăpostului.
Adriana ne prezintă clinica și felul în care lucrează aici specialiștii cu animalele. Nu intrăm nicăieri până când nu ne dezinfectăm încălțămintea, la fel ca și la căsuța pisicilor. Clinica este construită la standarde internaționale, are o suprafață de 800 mp și este alcătuită din cinci aripi special gândite pentru animalele spitalizate aici. Clădirea cuprinde o cameră de operație, o sală preoperatorie și două săli de consultație: pentru animale vaccinate și pentru animalele nevaccinate. Aici se sterilizează, în medie, 1.000 de animale pe an, iar în total aproape 1.500 de animale primesc asistență în clinică. Cu ajutorul voluntarilor și al medicilor veterinari, cei de la Asociația Save the Dogs reușesc să ofere în zona Cernavodă servicii de prim ajutor pentru animalele fără stăpân care au nevoie de asistență.
Câteva pisici și câțiva căței sunt în clinică, animalele au fost sterilizate și sunt în îngrijire postoperatorie. Unul dintre căței se pregătește să plece într-o adopție internațională; este un ghemotoc de blană care sare în sus de fericire când ne vede.
La sosire și la plecare primim cite o gogoașă, nu așa e protocolul, dar înainte de noi au fost peste 50 de copii în vizită la Urme de Bucurie. Gogoașa se servește cu un zâmbet larg pe față și așa plecăm de acolo. Și uite așa, niște oameni cu un grad de empatie special ne-au demonstrat că au transformat urmele de suferință în urme de bucurie.
Mulțumim pentru îndrumare: Steliana Mazilu – director adjunct, Adriana Susmă – director general.
Pentru a lăsa și tu Urme de Bucurie pentru animale, poți adopta la distanță: 2 euro pe lună pentru o pisică sau un cățel, 5 euro pe lună pentru un măgar sau cal.
Detalii despre adopțiile lui Achilles, Glenda, Fane, Aramis sau Rob aici.
Evident, sunt așteptate și adopțiile fizice.
Sursa foto: Ioana Cosma
