Dresorul Sebastian Trenka și câinele său FOTO arhivă personală
Socializarea câinelui la dresor este un aspect esențial al educației și dezvoltării unui câine echilibrat. Un dresor profesionist poate juca un rol crucial în acest proces, asigurându-se că animalul este expus în mod controlat și pozitiv la o varietate de stimuli, situații și interacțiuni. Obișnuirea cu zgomote, diferite obiecte, locații, alți câini și alte animale pe care să le ignore.
„Socializarea câinelui nu înseamnă interacțiunea cu alți câini, joaca cu ei. Asta ar trebui să fie simplă și să vină de la sine, dacă câinele nu are devieri de comportament. Este ceva nativ să comunice și să interacționeze cu semenii lui. Important este să fie capabil să renunțe la semenii lui pentru stăpân, o altă specie cu care comunicarea nu este de același nivel, deci este mai dificilă. Socializarea înseamnă să renunțe câinele la interacțiunea cu semenii lui și să aleagă joaca cu stăpânul. Socializarea înseamnă să nu îl deranjeze zgomotele străzii, camioanele, mașinile, motocicletele, tomberoanele, sacii de gunoi, bicicleta sau câinele care latră la gard și aș putea să enumăr la nesfârșit”, a spus dresorul timișorean Sebastian Trenka.
Socializarea câinelui începe din cuib, dacă crescătorul este unul conștiincios, mai apoi continuă când cățelul ajunge la noul stăpân.
Cum aducem acasă cățelul
În primul rând transportul cățelului trebuie să fie unul care să nu traumatizeze.
„Eu prefer ca primul drum să fie în brațe, pe un prosop sau ceva cu mirosul familiar din cuib. Acel prosop, mai târziu, îl voi folosi la amenajarea culcușului cățelului. Prima zi în noul cămin ar fi ideal ca puiul de câine să o petreacă în sufragerie alături de noua «haită». Voi dormi cu el câteva nopți să nu fie traumatizat de schimbarea mediului și să nu sufere că a fost smuls din haită lui. Acest lucru ar fi bine să se întâmple indiferent dacă pe viitor câinele va sta în casă sau în curte. În sufragerie se va obișnui cu formele și suprafețele din casă, cu televizorul și tot ce se mai găsește în casă”, a explicat Trenka.
După aproximativ 3-4 zile, cel mult o săptămână, câinele trebuie să fie obișnuit treptat cu locul lui definitiv. Dacă va sta în casă, vor fi zone interzise pentru el, dacă va sta afară se va obișnui cu noul mediu.
Primele plimbări
Atunci când cățelul mai crește și are imunitatea întărită cu vaccinurile specifice vârstei, poate ieși și el pe stradă, în lume.
„La început voi face acest lucru doar în fața casei, după care mă voi plimba pe străzile liniștite din cartier, ca într-un final să ajungem și pe arterele cele mai aglomerate. Treptat voi ajunge și în locuri aglomerate, cum ar fi gara, tren, autobuz, mall. Aceste plimbări le fac în lesă retractabilă și las câinele să descopere lumea. Are libertate totală în limita bunului simț. Dresajul a început deja la Puppy Class, cățelul deja știe bine conceptele de «bravo», «încurajarea» și «nu» și le voi folosi la plimbare să îl învăț ce are voie și ce nu”, a continuat Sebastian Trenka.
Tehnici de socializare a câinelui
Sebastian Trenka folosește două tipuri de socializare pe care le-a denumit „pasivă” și „activă”, în funcție de interacțiunea câinelui cu mediul.
Socializarea activă este acea obișnuire a câinelui cu mediul în care câinele, conștient, face cunoștință cu mediul înconjurător, descoperă și cunoaște, interacționează.
„Deseori în astfel de situații se sperie, latră la obiecte, inițial vrea să fugă, apoi se răzgândește și atacă, de exemplu, un «sac de gunoi amenințător» sau un om îmbrăcat mai ciudat, ieșit din tipar. În aceste situații este important să transmitem o energie neutră, să nu îi dăm niciun feedback câinelui, nici că e bine ce face, nici că nu. Trebuie să avem răbdare până se obișnuiește cu stimulul declanșator și se liniștește de la sine. Doar starea aceasta liniștită o vom încuraja. Dacă este posibil, ne vom apropia noi de stimulul declanșator, fără să constrângem câinele; îl atragem și pe el și îi arătăm că nu există niciun pericol (de exemplu, îi punem recompense pe sacul de gunoi de care s-a speriat). Câinele interacționează cu fricile sale și le confruntă activ”, a explicat Sebastian Trenka.
Socializarea pasivă este acea obișnuire a câinelui cu mediul, în care câinele nu conștientizează mediul înconjurător, el având o altă preocupare și din cauza aceasta atenția lui se îngustează asupra exercițiului dat. Mediul înconjurător este ignorat.
„De exemplu, atunci când cățelul de 3-4 luni prinde un săculeț sau o cârpă de mușcătură, este preocupat să câștige această luptă. Dacă în acest moment luăm o sticlă de plastic în care am pus câteva pietricele și începem să scuturăm sticla la distanță de cățel, producând un zgomot, cățelul va prinde în continuare de săculeț/cârpă, ignorând zgomotul. Dacă acest zgomot ar apărea în condiții pasive, de exemplu când doarme cățelul, sau pur și simplu când se plimbă, probabil l-ar sesiza și ar reacționa într-un fel sau altul. Ar reacționa prin una din cele trei comportamente ale instinctului de apărare. Atunci când ies în parc sau pe terenul de dresaj cu câinele și facem exerciții, iar el primește recompense ca urmare a exercițiilor, câinele, dacă este bine stimulat, se concentrează asupra exercițiilor și ignoră mediul înconjurător. Așa se obișnuiește cu stimulii externi ca fiind neesențiali pentru el, cu alte cuvinte se socializează. Va ignora ceilalți câini de pe terenul de dresaj, cealaltă minge care zboară pentru alt câine, mașinile care trec pe lângă terenul de dresaj, oameni care vin și pleacă”, a concluzionat dresorul Sebastian Trenka.
