Speranță pentru iepurașii abandonați | Interviu exclusiv cu Diana Foltuț, vicepreședinte Usagi Rescue: “Fiecare viață salvată este o promisiune că lupta noastră continuă”

Într-o lume în care mulți văd iepurii doar ca pe niște animale de companie ușor de îngrijit, realitatea este adesea mult mai complexă, iar abandonul lor rămâne o problemă serioasă. Din fericire, există oameni dedicați care se luptă pentru a le oferi o viață mai bună și mai sigură.

În acest interviu, am avut ocazia să aflăm povestea unui ONG care se dedică salvării iepurilor abandonați, o asociație care, de-a lungul timpului, a reușit să transforme pasiunea pentru acești mici prieteni blănoși într-o misiune de salvare.

La începutul călătoriei lor, pasiunea pentru salvarea iepurilor abandonați a fost alimentată de un mic suflet pe nume Usagi, al patrulea iepuraș adoptat de fondatorii Asociației Salvăm Iepurași – Usagi Rescue, dedicată acestei cauze nobile. Usagi, care în japoneză înseamnă „iepure”, a fost un animal cu un corp fragil și multe probleme de sănătate, dar și cu o inimă plină de iubire. Deși nu a reușit să supraviețuiască luptelor cu problemele sale de sănătate, amintirea sa a rămas vie, inspirând înființarea asociației ce îi poartă numele.

Usagi a fost o martoră tăcută la începuturile acestui drum, fiind alături de cei care, în momentul în care au decis să salveze un alt iepuraș abandonat, au înțeles cât de mare este responsabilitatea de a îngriji aceste animale delicate. Astfel, în august 2023, la exact un an de la pierderea sa, asociația a fost oficial înregistrată, devenind un refugiu pentru iepurii abandonați din Timișoara și nu numai. Cu ajutorul voluntarilor și al susținătorilor, ONG-ul reînvie spiritul de solidaritate și dedicare pentru a oferi o a doua șansă animalelor vulnerabile.

Interviu exclusiv Pets&Cats cu Diana Foltuț, vicepreședinte Asociația Salvăm Iepurași – Usagi Rescue

Despre ONG și activitatea sa

Reporter: Cum decurge, de obicei, procesul de salvare a unui iepuraș abandonat?

Diana Foltuț: De regulă, aflăm despre cazurile de iepuri abandonați prin postări pe Facebook, deoarece suntem activi în numeroase grupuri dedicate. Când apare un astfel de caz, fie primim etichetări de la alți membri, fie ne apare direct în feed. Există și situații în care oamenii ne scriu direct în privat pentru a ne semnala un iepure aflat în pericol, dar cel mai des ne autosesizăm.

După ce identificăm cazul, luăm legătura cu persoana care a făcut postarea și încercăm să aflăm locația exactă a iepurelui. Dacă se află în Timișoara sau împrejurimi, mergem personal să gestionăm situația. Dacă este într-un alt oraș, facem o postare pentru a cere ajutorul comunității. Am avut surprize plăcute, reușind să salvăm iepuri cu ajutorul unor oameni minunați care au fost dispuși să se implice.

După ce reușim să prindem iepurele, îl ducem la medicul veterinar – dacă este în timpul programului, imediat, iar dacă este în afara acestuia, a doua zi. În cazurile grave, încercăm să contactăm medici care pot interveni în regim de urgență. După ce iepurele este stabilizat medical, îl plasăm într-un foster temporar, unde rămâne până la adopție. Pe durata șederii, ne ocupăm de toate costurile necesare: tratamente medicale, hrană, accesorii (țarcuri modulare, litiere, așternut, pet pads etc.), asigurându-ne că primește îngrijirea adecvată.

Printre cazurile mai grave cu care ne-am confruntat se numără unul în Brașov, când am reușit să coordonăm transportul unui iepure, Elda, până la București prin mai multe persoane. Elda s-a recuperat complet și a fost adoptată de persoana care a preluat-o în foster. Un alt caz a fost al unui iepure din București, Bubu, care avea o râie auriculară extinsă sever, abandonat pe stradă. A fost preluat de un voluntar și dus imediat la Clinica Exotic Vet Center, unde a primit îngrijirea necesară. După tratament, a fost plasat în foster și ulterior a fost adoptat. Al treilea caz a avut loc în Giurgiu, unde un iepure, Amo, a fost supus unui abuz extrem. Doi voluntari din București au mers până în Giurgiu pentru a-l salva și a-l duce la clinică pentru o intervenție chirurgicală urgentă. Din păcate, din cauza traumatismelor severe, iepurele nu a supraviețuit. Am depus plângere la poliție, am contactat și presa, dar persoana vinovată nu a fost identificată. 

Reporter: Care sunt cele mai mari provocări pe care le întâmpinați în salvarea și îngrijirea iepurașilor?

Diana Foltuț: Una dintre cele mai mari provocări în salvarea și îngrijirea iepurașilor este faptul că mulți oameni îi cumpără impulsiv, ca pe un cadou de sărbători – de Paște, Crăciun, zile de naștere – crezând că sunt animale ușor de întreținut. Din păcate, odată ce își dau seama că un iepure necesită îngrijire specială, spațiu adecvat și atenție constantă, fie îi abandonează, fie îi dau mai departe, uneori către crescătorii sau alte familii, fără să se asigure că vor fi îngrijiți corespunzător.

Atunci când încercăm să salvăm iepuri de pe stradă, ne confruntăm adesea cu o altă provocare: reacția oamenilor. Unii ne ignoră complet, trecând nepăsători pe lângă un animal aflat în pericol, în timp ce alții pot deveni chiar agresivi. De exemplu, prima noastră încercare de a salva un iepure de pe stradă, înainte de a deveni oficial o asociație, s-a transformat într-o experiență neplăcută – am fost serios agresați verbal de două persoane, doar pentru că încercam să ajutăm. Din fericire, există și oameni minunați, care înțeleg importanța salvării acestor animale și se implică activ alături de noi.

Până acum, ne-am concentrat eforturile în Timișoara, Brașov, Cluj și București. În Timișoara ne este mai ușor să intervenim direct, însă în alte orașe depindem de persoane dornice să ajute – fie oameni care ne cunosc deja, fie străini care nu rămân indiferenți și preiau iepurele, anunțând apoi pe diverse grupuri.

O altă provocare majoră este legată de îngrijirea iepurilor. Aceștia sunt animale foarte sensibile și predispuse la probleme de sănătate, în special staze gastro-intestinale și afecțiuni dentare. Problemele dentare pot include spuri dentari, malocluzie sau chiar abcese dureroase, care necesită tratamente specializate. Din acest motiv, este esențial ca un iepure să primească o alimentație corectă și să fie consultat periodic de un medic veterinar cu experiență în animale exotice.

Staza gastro-intestinală este o afecțiune gravă în care sistemul digestiv al iepurelui încetinește sau se oprește complet, ceea ce duce la acumularea de gaze și dureri intense. Dacă nu este tratată la timp, poate deveni fatală. Cauzele principale sunt o dietă necorespunzătoare, stresul sau lipsa de mișcare. De aceea, alimentația corectă este esențială – fânul trebuie să reprezinte aproximativ 85% din dietă, iar restul să fie completat cu verdețuri proaspete, legume și o cantitate mică de pelete de calitate. Fânul ajută la menținerea unei digestii sănătoase și previne apariția problemelor dentare.

Prin toate aceste provocări – de la lipsa de informare și abandon, până la dificultățile îngrijirii medicale – cel mai mare obstacol este schimbarea mentalității oamenilor. Educația și responsabilizarea sunt esențiale pentru ca iepurii să nu mai fie tratați ca simple cadouri, ci ca animale de companie cu nevoi complexe.

Reporter: Ce criterii trebuie să îndeplinească persoanele care doresc să adopte un iepure?

Diana Foltuț: Pentru a adopta un iepure, fiecare persoană trebuie mai întâi să completeze un formular de adopție disponibil pe site-ul nostru. În funcție de răspunsurile oferite, revenim cu un apel telefonic pentru a discuta mai detaliat. Dacă totul este în regulă, menținem legătura pentru a ne asigura că viitorul adoptator este pregătit, mai ales dacă adoptia implică deplasare între localități.

Criteriile esențiale pentru adopție includ:

• Spațiu adecvat – Nu susținem creșterea iepurilor în cuști; aceștia au nevoie de minim un țarc modular spațios, unde să poată alerga și explora în siguranță.
• Alimentație corectă – Adoptatorii trebuie să fie informați despre dieta potrivită, bazată pe 85% fân, verdețuri proaspete și legume.
• Îngrijire medicală – Este esențial ca adoptatorii să înțeleagă importanța vaccinărilor, deparazitărilor și controalelor veterinare regulate.
• Responsabilitate financiară – Îngrijirea unui iepure implică costuri medicale și de întreținere pe termen lung, iar adoptatorul trebuie să fie pregătit pentru acestea.
• Afecțiune și angajament – Un iepure nu este un animal de companie temporar; adoptatorul trebuie să fie dispus să îi ofere iubire, răbdare și o viață sigură și fericită.

Adopția este un angajament pe termen lung, iar scopul nostru este să ne asigurăm că fiecare iepure ajunge într-un cămin responsabil și iubitor.

Reporter: Care sunt cele mai frecvente probleme de sănătate ale iepurilor salvați?

Diana Foltuț: Cele mai frecvente probleme de sănătate ale iepurilor salvați sunt:

• Staza gastrointestinală (staza GI): O afecțiune gravă în care sistemul digestiv al iepurelui se blochează, provocând dureri abdominale și pierderea apetitului. Este cauzată de o dietă inadecvată sau de stres și necesită tratament imediat.
• Blocaje din cauza blănii: Iepurii care nu sunt periați regulat în perioadele de năpârlire pot înghiți păr, care se acumulează în stomac și intestin, provocând blocaje digestive. Aceasta poate duce la stază GI, iar blocajele severe necesită intervenție veterinară.
• Probleme dentare:
  • Spuri dentari: Dinții cresc anormal, ceea ce poate cauza răni la nivelul cavității bucale și dificultăți de mestecare.
  • Malocluzia: Afecțiune în care dinții nu se aliniază corect, împiedicând tocirea naturală. Poate fi congenitală (cauzată de factori genetici) sau dobândită (din dietă necorespunzătoare, traume sau infecții). Duce la creșterea excesivă a dinților, dificultăți de hrănire, durere și infecții, necesitând intervenții veterinare periodice.
  • Abcese dentare: Infecții cauzate de dinți care cresc incorect sau nu sunt tociți suficient, necesită tratament chirurgical.
• Diverse tipuri de cancer, tumori sau alte afecțiuni la femele și masculi nesterilizați/necastrați.

Reporter: Câte adopții ați reușit să intermediați până acum?

Diana Foltuț: Până acum, am reușit să intermediem 7 adopții în 2023, 16 adopții în 2024 și 4 adopții în 2025. În continuare avem 2 iepurași în foster (unul în Timișoara și unul în București).

Reporter: Cum reacționează oamenii când le explicați că îngrijirea unui iepure necesită mai multă atenție decât pare?

Diana Foltuț: Reacțiile oamenilor sunt diverse. Unii, care nu au mai avut iepuri, sunt curioși și pun multe întrebări, dorind să învețe cât mai mult despre îngrijirea lor. Alții au avut deja iepuri, dar vor să fie și mai bine informați, așa că își doresc sfaturi suplimentare pentru a le oferi o viață cât mai bună. Apreciem deschiderea acestor oameni și încercăm să le oferim informații clare și utile. Pe de altă parte, există și persoane care pornesc de la idei preconcepute și refuză să accepte sfaturi noi, considerând că știu deja tot ce trebuie. În astfel de cazuri, încercăm să le explicăm cu răbdare și argumente solide importanța unei îngrijiri corecte, însă respectăm decizia fiecăruia.

Despre fondarea ONG-ului

Reporter: Ce v-a determinat să transformați pasiunea pentru salvarea iepurilor într-un ONG?

Diana Foltuț: Am început cu un singur iepure și, treptat, am ajuns la opt, moment în care ne-am dat seama că nu mai putem adopta alții. Totuși, dorința de a-i salva nu s-a oprit, așa că am început să găsim familii responsabile pentru cei pe care îi preluam. Am dat spre adopție primul iepure salvat, apoi altul, iar acest proces a continuat firesc. După un an de activitate, am decis să oficializăm totul, transformându-ne pasiunea într-un ONG, pentru a putea ajuta și mai mulți iepuri aflați în nevoie.

Reporter: Cum a fost drumul de la idee la înființarea oficială a asociației?

Diana Foltuț: Totul s-a întâmplat foarte repede. La un moment dat, ne-am dat seama că nu mai putem continua doar ca indivizi și că, pentru a face o diferență reală, trebuia să devenim o entitate oficială. Voiam să fim și mai serioși în ceea ce facem și să avem posibilitatea de a ajuta mai eficient. Am contactat un avocat, am început toate demersurile și, având deja susținere din partea comunității, am făcut pasul spre a deveni un ONG.

Reporter: De unde provin fondurile pentru îngrijirea și salvarea iepurilor?

Diana Foltuț: În prezent, avem un singur contract de sponsorizare cu Exotic Vet Center din București. În rest, ne bazăm exclusiv pe redirecționările de 3.5% din impozit și pe donațiile oamenilor care ne susțin și cred în această cauză.

Despre povestea Usagi

Reporter: Ce a făcut-o pe Usagi atât de specială încât să inspire crearea ONG-ului?

Diana Foltuț: Usagi a fost al patrulea iepure pe care l-am adoptat, iar numele ei, care înseamnă „iepure” în japoneză, a devenit parte din povestea noastră. A fost un suflet delicat, cu un corp fragil și multe probleme de sănătate, iar fiecare vizită la veterinar a fost încă o luptă dusă pentru ea. Ne-am stresat enorm, ne-am temut pentru ea, dar am făcut tot ce ne-a stat în putere să o îngrijim și să-i oferim o viață cât mai bună.

Ziua în care am mers prima dată cu Usagi la veterinar a fost și ziua în care am aflat despre un iepure abandonat pe stradă. După consultația ei, am plecat să îl căutăm, cu Usagi cuminte în ghiozdan, uitându-se curioasă la lumea din jur. Până să ajungem, am aflat că fusese deja salvat, dar momentul a rămas unul simbolic pentru noi. A fost ca și cum Usagi, prin prezența ei, ne-a ghidat către primul iepure pe care am încercat să-l salvăm. De atunci, acest drum nu s-a mai oprit.

Reporter: Care este cea mai emoționantă amintire pe care o aveți cu ea?

Diana Foltuț: Cea mai emoționantă amintire cu Usagi este felul în care ne urmărea peste tot prin casă, de parcă voia mereu să fie aproape de noi. Era atât de curioasă și energică, explora fiecare colțișor și nu suporta să fie ignorată – era geloasă dacă atenția noastră se îndrepta spre altceva. Dar cel mai special moment era când făceam împreună un „tur al casei”, iar la final sărea în pat, rămânea puțin, apoi cobora și se întorcea exact pe același traseu. Era felul ei unic de a ne arăta că suntem familia ei, iar momentele acestea ne-au rămas adânc întipărite în suflet.

Reporter: Cum simțiți că munca voastră îi onorează memoria?

Diana Foltuț: Simțim că, deși nu am putut să o salvăm pe Usagi, fiecare iepure pe care îl ajutăm mai departe este un mod de a-i onora memoria. Prin munca noastră, numele ei va rămâne mereu parte din ceea ce facem. Ea a fost inspirația noastră, iar datorită ei, ne-am dedicat salvării celor care au nevoie de o a doua șansă. Fiecare viață salvată este o promisiune că lupta noastră continuă, că moartea ei nu a fost în zadar și că dragostea pe care i-am purtat-o se transformă în speranță pentru alții.

Despre viitor

Reporter: Ce planuri aveți pentru ONG?

Diana Foltuț: În următorii cinci ani, ne dorim să punem bazele unui adăpost propriu, unde să putem găzdui mai mulți iepuri salvați, oferindu-le îngrijirea de care au nevoie până își găsesc o familie. Visăm la un loc sigur, bine organizat, care să ne permită să salvăm și să ajutăm mai multe animale, fără a mai depinde exclusiv de foster. Vrem să creăm un spațiu unde iepurii să fie îngrijiți corespunzător, iar viitorii adoptatori să poată veni să îi cunoască într-un mediu liniștit și prietenos.

Reporter: Ce ar putea face oamenii care vor să ajute, dar nu pot adopta un iepure?

Diana Foltuț: Cei care doresc să ajute, dar nu pot adopta, ne pot susține prin donații sau implicându-se direct atunci când avem nevoie. Fie că este vorba despre prinderea unui iepuraș aflat în pericol, transportul lui către o clinică veterinară sau preluarea dintr-o altă localitate, orice sprijin contează enorm pentru noi și pentru iepurașii pe care încercăm să-i salvăm.

Reporter: Cum poate cineva să devină voluntar în asociație?

Diana Foltuț: Cei care vor să ajute, dar nu pot adopta, ne pot contacta direct prin e-mail sau pe platformele noastre de social media. În funcție de disponibilitatea și posibilitățile fiecăruia, vom discuta și găsi împreună cea mai potrivită formă de voluntariat.