Sursa foto: guinnessworldrecords.com
Brittany Davis a visat întotdeauna să aibă un câine mare, iar dorința i s-a îndeplinit când a adus acasă un pui de Dog German în vârstă de opt săptămâni, pe nume Zeus. Nu știa că Zeus va deveni cel mai înalt câine din lume, câștigând faima locală în Fort Worth, Texas, relatează National Geographic.
În patru labe, Zeus avea peste un metru înălțime, iar ridicat pe picioarele din spate, o făcea să pară mică pe Davis. În ciuda mărimii sale, Zeus încă se comporta ca un câine de poală, încercând adesea să se așeze pe Davis sau pe membrii familiei sale.
Din păcate, structura uriașă a lui Zeus a venit la pachet cu probleme de sănătate semnificative. La doar patru ani după ce a fost adoptat în familia Davis, Zeus a murit din cauza complicațiilor legate de pneumonie și cancer osos. Povestea lui, deși sfâșietoare, evidențiază o problemă comună în rândul câinilor de talie mare, care tind să trăiască mai puțin. Dogii Germani, de exemplu, au o durată medie de viață de numai 8 până la 10 ani. Prin comparație, un Chihuahua trăiește 14-16 ani.
Relația dintre dimensiunea corpului și durata de viață la câini este enigmatică, mai ales în comparație cu alte specii, unde animalele mai mari tind să trăiască mai mult.
Potrivit experților, precum medicii veterinari Bobbie Ditzler și Silvan Urfer, câinii de talie mare suferă o îmbătrânire celulară mai rapidă din cauza cerințelor de creștere, ceea ce duce la o viață mai scurtă și la riscuri mai mari de probleme de sănătate, inclusiv cancer. „Pe măsură ce celulele se divid, bucățile protectoare de ADN numite telomeri de la capătul cromozomilor se scurtează, iar organismul produce mai multe molecule oxidative care pot deteriora ADN-ul”, explică Urfer. Pe măsură ce cresc, câinii mari, spune el, „acumulează daune în celulele lor pentru fiecare diviziune”. Această uzură genetică înseamnă că acești câini îmbătrânesc mai repede decât câinii mici.
Într-un studiu din 2019 privind câinii care au vizitat spitalele veterinare din SUA, dimensiunea corpului a fost un indicator mai bun al unei vieți scurte în rândul câinilor de companie decât orice altă statistică, iar cercetătorii au confirmat ulterior că legătura dintre dimensiune și durata de viață se menține indiferent de rasă.
În ciuda provocărilor, Davis prețuiește timpul petrecut cu Zeus și speră ca într-o zi să aducă un alt Dog German în viața ei. Cercetătorii și medicii veterinari continuă să exploreze modalități de îmbunătățire a sănătății și a duratei de viață a raselor mari de câini, inclusiv prin diversitate genetică și o îngrijire mai bună.
