Sursa foto: Michael Nesterov | Dreamstime.com
O cercetare revoluționară a Universității Aalto a scos la iveală mecanisme neuronale distincte care stau la baza diferitelor forme de iubire, inclusiv legătura specială pe care oamenii o împărtășesc cu animalele de companie, potrivit The Brighter Side of News. Utilizând imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI), studiul a examinat activitatea cerebrală a părinților care experimentează dragostea pentru șase categorii: parteneri romantici, copii, prieteni, străini, animale de companie și natură.
Studiul a evidențiat asemănările și diferențele în modul în care creierul procesează dragostea pentru animalele de companie, în comparație cu conexiunile interpersonale. Proprietarii de animale de companie au prezentat o activitate crescută în regiunile creierului asociate cu cogniția socială, reflectând tiparele observate în dragostea pentru familie și prieteni apropiați. Acest lucru sugerează că legătura de afiliere cu animalele de companie implică zonele creierului legate de atașamentul emoțional și recompensă. În schimb, participanții fără animale de companie au prezentat răspunsuri neuronale mai puțin intense atunci când au luat în considerare dragostea pentru animale, subliniind legătura unică pe care proprietarii de animale de companie o formează cu companionii lor.
Studiul subliniază faptul că dragostea pentru animalele de companie nu este doar o versiune mai slabă a dragostei interpersonale, ci o categorie distinctă. Creierul proprietarilor de animale de companie a demonstrat o activare puternică în zonele legate de recompensă și empatie, afirmând legătura emoțională profundă și afiliativă pe care oamenii o pot simți față de animale. Această legătură se aliniază cu teoriile mai largi ale atașamentului, care clasifică legăturile pe un gradient de apropiere, dragostea pentru animalele de companie fiind poziționată mai aproape de relațiile interpersonale decât formele mai abstracte de afecțiune, cum ar fi compasiunea pentru străini.
Utilizarea narațiunilor evocatoare din punct de vedere emoțional în cadrul cercetării a oferit informații suplimentare. Scenariile concepute pentru a provoca sentimente de dragoste pentru animalele de companie, cum ar fi îngrijirea unui câine loial sau mângâierea unei pisici care toarce, au provocat răspunsuri puternice din partea proprietarilor de animale de companie, care au evaluat aceste sentimente ca fiind foarte asemănătoare cu cele experimentate în alte relații intime.
Această cercetare are implicații dincolo de neuroștiință. Ea evidențiază potențialul terapeutic al legăturilor dintre animale și oameni, în special în contexte precum sprijinul emoțional, reducerea stresului și tratamentul tulburărilor psihologice. Înțelegerea bazei neuronale a iubirii pentru animalele de companie ar putea susține intervențiile care exploatează puterea de vindecare a acestor relații, în special pentru persoanele care se confruntă cu singurătatea sau suferința emoțională.
În cele din urmă, studiul întărește ideea că dragostea pentru animalele de companie este un fenomen profund, înrădăcinat biologic. Acesta demonstrează cât de profund înrădăcinată este capacitatea de a iubi în creierul uman, transcendând speciile și îmbogățind viețile prin conexiuni semnificative cu animalele.
