Sursa foto: imagine generată cu deepAI
În podcastul EduPet by Pets&Cats, realizat de Ioana Cosma, psihoterapeutul Carla Buleanu explică de ce unii copii pot manifesta comportamente abuzive față de animale și cât de mult contează intervenția adulților. La vârste foarte mici, copiii nu înțeleg cu adevărat binele și răul; ei imită ceea ce văd în familie. De aceea, reacțiile părinților devin fundamentale în formarea empatiei.
Empatia se învață acasă
Carla subliniază că empatia față de animale apare devreme, însă este puternic influențată de mediul în care crește copilul. Dacă adultul tratează animalele cu grijă și responsabilitate, cel mic va replica acest comportament. Dacă vede agresivitate sau lipsă de empatie, riscul de a o copia crește.
În primii ani, copiii au nevoie de limite clare și explicații simple. Ei nu pot anticipa consecințele acțiunilor lor, așa că rolul părintelui este esențial în corectarea imediată a oricărui gest nepotrivit.
Comportamentele pot fi corectate
Psihoterapeutul atrage atenția că un copil nu este „compromis” dacă la un moment dat are un comportament abuziv. Problema devine gravă doar dacă aceste gesturi sunt repetate, încurajate sau considerate normale în familie. În astfel de cazuri, copilul poate dezvolta fie comportamente agresive, fie un tipar de victimă, în funcție de temperament.
Intervenția timpurie – prin discuții, exemple pozitive și, la nevoie, terapie – poate schimba complet direcția. Implicarea părinților este obligatorie, pentru că schimbarea reală începe în mediul de acasă.
