FOTO Arhiva personala
În a treia zi de Crăciun, când liniștea sărbătorilor ar fi trebuit să aducă bucurie și speranță în casele tuturor, vestea care a venit dinspre Asociația Kola Kariola a rupt inimile iubitorilor de animale.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Moartea lui Costi m-a lovit în plin
Costi, câinele-simbol al asociației, a cărui poveste a fost urmărită de mulți internauți, a murit, lăsând în urmă multă tristețe. Medicii i-au descoperit o boală incurabilă, nemiloasă, care i-a răpit șansa să îmătrânească în sânul familiei. Cu ochii în lacrimi am dat vestea tristă despre Costi pentru cititorii Pets&Cats, încercând să scriu în cuvinte ceva ce, de fapt, nu poate fi explicat pe deplin: durerea pierderii animalului de companie.
Ce simt părinții lui Costi am simțit și eu când mi-am pierdut câinele
Cazul lui Costi m-a impresionat, am empatizat cu durerea stăpânilor lui tocmai pentru că știu cum este să faci totul pentru ca prietenul necuvântător să trăiască. Să te agăți de fiecare analiză, de fiecare perfuzie, de fiecare cuvânt al medicului veterinar, sperând că, poate, de data asta va fi bine.
Moartea lui Costi a deschis o rană veche, care nu s-a închis niciodată complet. Mi l-a adus din nou în fața ochilor pe Aris, câinele meu, pe care l-am pierdut în 2022. Și el a fost prins într-un carusel al speranței și al disperării. Starea lui de sănătate oscila: zile în care părea că își revine, că luptă și câștigă lupta cu moartea, urmate de zile în care se stingea sub ochii noștri. Eu și părinții mei am făcut naveta la medicul veterinar pentru perfuzii, tratamente, pentru încă o șansă. În realitate, căutam o validare, o confirmare că nu ne va părăsi și că nu am ajuns la capătul drumului.
Am sperat, până în ultima clipă, că Aris va învinge boala
Al meu Aris a luptat până când organele i-au cedat pe rând. Diagnosticul a fost același ca al lui Costică: o boală incurabilă, care i-a provocat dureri cumplite.
Iar ultimele lui zile și le-a petrecut ba pe pieptul meu, ba pe al mamei. Îi simțeam respirația tot mai slabă și neputința. Mereu îi spuneam că iubirea mea trebuie să ajungă la el. În acele momente am văzut ce înseamnă neputința absolută. Aris a murit în brațele mele…
Ce urmează pentru Kola Kariola
Din durerea aceasta, însă, se naște și speranța. Asociația Kola Kariola a anunțat că, începând cu 3 ianuarie 2026, va demara proiectul COSTI, în amintirea cățelului blând și iubit.
„Azi mi am luat ramas bun de la Costi. Nu am vrut sa-l incinerez, nu am vrut sa-l las intr-un sac in intunericul pamantului. L-am pus asa cum mi-am dorit, iar alaturi sunt urnele lui Mati Mati si Kitty, pisica cu care a crescut. Costi a ramas la mine pentru ca asa mi-am dorit, vreau sa vorbesc cu el in fiecare zi, stiu ca ma aude.
Costi a ajutat enorm asociatia, animalele asociatiei, iar Costi va ajuta in continuare. Pierderea lui nu trebuie sa ma distruga, trebuie sa ma motiveze. Papi Land a luat nastere dupa ce l-am pierdut pe Papichullo, puiul de cerb.
Incepand cu 3 ianuarie 2026 o sa pun bazele proiectului COSTI. Pana atunci incerc usor, usor sa ma vindec pentru ca sunt efectiv ranit. Am zgarda lui si medalionul lui si-mi vor fi talisman pentru tot restul vietii mele. Amprenta lui si chipul lui vor fi tatuate pe mine, in dreptul inimii pentru ca acolo ii este locul. La revedere Costi! Iti multumesc pentru tot”, a scris Kola Kariola pe rețelele sociale.
În cazul meu, timpul a trecut, iar durerea s-a mai domolit. Nu a dispărut, dar a fost îmblânzită de un alt suflețel. Tedy, noul nostru bichon, ne luminează viața în fiecare zi. Nu îl înlocuiește pe Aris, nimeni și nimic nu poate face asta, ci ne învață că iubirea se poate multiplica.
