Sursa foto: Instagram / hobby_dogging_heilbronn
În Germania a început să apară, în ultimele luni, o scenă care îi surprinde pe cei care o văd pentru prima dată: oameni care parcurg traseele din parcurile de dresaj cu lesă și ham, dar fără câine.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Nu este o provocare virală de pe internet, ci o practică cu un nume propriu – „hobby dogging”. Conceptul a fost dezvoltat de Barbara Gerlinger în Bad Friedrichshall, un oraș german situat la nord de Stuttgart.
Dresaj… fără câine
Barbara Gerlinger a explicat recent ideea în podcastul „Schüchtern bis nüchtern”. Ea descrie hobby dogging drept exersarea tehnicilor de dresaj fără prezența câinelui, pentru ca stăpânii să învețe cum să interacționeze corect cu animalul, notează ABC.
Metoda este, la prima vedere, simplă. Participanții repetă exerciții obișnuite din antrenamentul canin:
- modul corect de a ține lesa,
- poziția corpului,
- felul în care oferă comenzile.
Singura diferență este că animalul nu există în realitate. Câinele este imaginar, iar atenția se mută de la corectarea animalului la comportamentul persoanei.
View this post on Instagram
Cum a apărut ideea
Conceptul s-a născut întâmplător, într-un club de dresaj. După o sesiune care nu a mers prea bine, unul dintre participanți a glumit spunând că ar fi mai ușor să se antreneze fără câine.
Gluma a dus la o întrebare serioasă: dacă multe probleme de comportament ale câinilor apar din cauza inconsecvenței stăpânilor, de ce să nu înceapă antrenamentul cu oamenii?
În timpul sesiunilor de hobby dogging se folosesc lese speciale cu fir metalic, care rămân rigide și simulează rezistența unui câine. Participanții parcurg traseele și dau comenzi ca și cum animalul ar fi lângă ei.
Scopul nu este o simplă scenetă. Exercițiile îi ajută pe oameni să își controleze gesturile, postura și tonul vocii. Astfel, atunci când aplică aceleași tehnici cu un câine real, comunicarea devine mai clară și mai eficientă.
View this post on Instagram
Metodă educativă sau excentricitate?
Deși a apărut într-un context profesional, hobby dogging nu se adresează doar dresorilor.
Metoda este utilă și pentru:
- viitorii proprietari de câini, care vor să înțeleagă responsabilitatea pe termen lung;
- stăpânii care au animale cu comportament dificil;
- tinerii care trebuie să învețe ce înseamnă să ai grijă de un animal.
Când primele videoclipuri cu aceste sesiuni au devenit virale pe rețelele sociale, reacțiile au fost împărțite.
Unii consideră că este o idee pedagogică interesantă, deoarece pune accentul pe comportamentul uman. Alții văd în această practică o excentricitate tipică epocii rețelelor sociale.
Dincolo de dezbatere, Barbara Gerlinger subliniază o idee simplă: câinii au nevoie de semnale clare și consecințe imediate. Dacă stăpânul transmite mesaje contradictorii prin voce sau limbaj corporal, animalul va reacționa în consecință.
Pentru cei care au deja un câine, hobby dogging poate deveni un instrument util. Exercițiile ajută la înțelegerea momentului potrivit pentru recompensă, a rolului repetiției și a modului în care se stabilesc limite fără agresivitate.
În același timp, participanții își dezvoltă și alte abilități: concentrare, control emoțional și conștientizarea propriei posturi. Fără prezența unui animal, atenția se îndreaptă complet asupra propriei persoane.
Nu este primul concept de acest tip
Hobby dogging nu este prima activitate care imită o relație cu un animal fără a folosi unul real.
Un exemplu cunoscut este „hobby horsing”, o disciplină apărută în Finlanda în anul 2000. Participanții recreează probe ecvestre folosind cai de jucărie pe băț.
Fenomenul a devenit popular în 2017, după lansarea documentarului Hobbyhorse Revolution. Astăzi, mii de tineri din Finlanda participă la competiții în care aleargă și sar peste obstacole cu un cal de pluș sau din lemn între picioare.
