Sursa foto: Freepik
O dezbatere de pe coasta statului Queensland din Australia evidențiază conflictul dintre știința conservării și „conservarea cu compasiune”, transmite publicația The Conversation. Problema se concentrează asupra unei populații de capre, conservaționiștii acordând prioritate protecției speciilor native, în timp ce localnicii favorizează caprele, de care sunt atașați emoțional.
Dispute similare privind caii și pisicile sălbatice din Australia reflectă această tensiune.
Conservarea bazată pe compasiune, o mișcare apărută în 2010, pledează pentru minimizarea daunelor aduse tuturor animalelor, în conformitate cu principii precum „mai întâi să nu faci rău” și „indivizii contează”. Cu toate acestea, oamenii de știință susțin că prioritizarea emoțiilor în detrimentul dovezilor pune în pericol biodiversitatea, deoarece speciile invazive – cum ar fi pisicile și vulpile – amenință ecosistemele. De exemplu, pisicile din Australia ucid anual peste 15 miliarde de animale native, iar controlul acestor feline s-a dovedit eficient în recuperarea populațiilor pe cale de dispariție.
Această diviziune etică opune filosofia „a nu face rău” imperativului moral de a preveni extincțiile. Conservaționiștii pasionați se opun sacrificării speciilor invazive, în timp ce oamenii de știință susțin că acest lucru este necesar pentru a evita colapsul ecosistemelor. Prejudecățile emoționale – cum ar fi favorizarea speciilor carismatice – complică și mai mult deciziile.
Dovezile sugerează că o conservare bazată pe compasiune poate, din neatenție, să sporească daunele. De exemplu, eradicarea șoarecilor invazivi care se hrănesc cu pui de albatros Tristan este vitală pentru a preveni dispariția albatrosului, însă conservarea bazată pe compasiune s-ar opune unei astfel de acțiuni. În mod similar, poziția pasivă a mișcării ar împiedica practici de conservare esențiale, precum creșterea în captivitate a păsărilor, translocările și protecția habitatului, punând în pericol speciile vulnerabile.
Criza extincției din Australia evidențiază urgența unor decizii bazate pe știință, susțin autorii unei lucrări recente publicate în Frontiers. Noua strategie pe zece ani a guvernului federal privind speciile amenințate pune accentul pe controlul dăunătorilor invazivi, o contradicție directă cu idealurile de conservare bazate pe compasiune. Oamenii de știință avertizează că dependența de compasiune riscă să neglijeze speciile mai puțin cunoscute și să exacerbeze pierderea biodiversității.
În cele din urmă, deși compasiunea poate inspira acțiuni, strategiile de conservare trebuie să fie ghidate de dovezi. După cum susțin autorii lucrării amintite, „nu ne putem permite să lăsăm emoțiile să ne influențeze raționamentul” în abordarea crizei actuale a biodiversității.
