În general, instanța tratează animalele de companie ca „mobile” sau un obiect de proprietate, cum ar fi un televizor, conform avocaților. Înțelegem că tratarea animalelor de companie în acest fel, ca și cum nimic mai mult decât un obiect de mobilier sau un alt obiect neînsuflețit, poate fi deranjant. Adulții și copiii deopotrivă simt dragoste și afecțiune intensă pentru animal, iar acest lucru poate duce la bătălii îndelungate pentru custodie, care pun o mare presiune pe toți cei implicați.
Iată soluția pe care a obținut-o avocata Flavia Barbur, într-un dosar legat de programul de relații personale cu animalele de companie, după divorț:
„Admite în parte cererea. Obligă pârâta să permită reclamantului să interacționeze cu motanul o dată pe lună, în prima sâmbătă din lună, în intervalul 10:00-11:00 prin luarea acestuia de la locuința pârâtei pentru a fi plimbat pe o rază de 500 mp în apropierea locuinței pârâtei și aducerea înapoi a acestuia la sfârșitul intervalului. Obligă pârâta să permită reclamantului să interacționeze cu pisica și o dată pe lună, în prima sâmbăta din lună, în una din camerele locuinței reclamantei, aleasă de aceasta din urmă, timp de 10 minute în intervalul 09:50- 10:00. Respinge în rest cererea ca neîntemeiată. Ia act că reclamantul a înțeles să își valorifice cheltuielile de judecată pe cale separată. Ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată. Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin grefa instanței azi, 04.09.2024.”
„Soluția nu este definitivă și, pentru moment, nici nu am motivarea. Diferența față de soluțiile de care știu până în prezent este că aici a fost stabilit un program de relații personale (așa cum îl numesc eu sau interacțiune, cum a stabilit instanța) și nu a fost un dosar de partaj sau atribuire bun”, a transmis, pentru Pets&Cats, Flavia Barbur.
Sursa foto: Prostockstudio | Dreamstime.com
