Săpatul și căutarea hranei sunt comportamente naturale pentru câini, deoarece le oferă o parte din adrenalina vânătorii, chiar și atunci când tocmai au mâncat și nu le este foame. Dar ce îl motivează pe un câine să se joace cu gunoaiele? Nancy Dreschel, medic veterinar și profesor la Universitatea de Stat din Pennsylvania, care predă studenților despre animale de companie, crede că există un răspuns simplu: gunoaiele miros delicios și au un gust bun pentru câini, notează The Indian Express.
Câinii au un simț al mirosului uimitor. Au 300 de milioane de receptori pentru miros în nas, în timp ce oamenii au doar 6 milioane. Oamenii pot folosi această abilitate de a mirosi pentru a antrena câinii să detecteze droguri ilegale, explozibili și specii pe cale de dispariție și pentru a ajuta la localizarea persoanelor pierdute în pădure.
Deși poate că nu îți place mirosul gunoaielor tale, pentru câinele tău este un bufet atrăgător plin cu miezuri de mere, coji de banane, resturi de carne și pâine veche. Chiar și șervețelele folosite și prosoapele de hârtie sunt tentante pentru câini, atunci când sunt murdărite și poartă mirosul prânzului de ieri.
Deoarece câinii pot detecta cantități infime de explozibili sau o persoană îngropată sub 2 metri de zăpadă după o avalanșă, cu siguranță sunt capabili să localizeze crusta de pizza și oasele de pui din coșul de gunoi al bucătăriei.
Chiar și conservele goale miros atrăgător pentru câini. Coșurile de gunoi din bucătării și băi sunt adesea la nivelul nasului lor, oferindu-le acces ușor. Adaugă la asta faptul că dacă patrupedul a ajuns o dată la gunoi și a găsit ceva gustos, probabil că va continua să caute, cu speranța că va fi răsplătit din nou.
Adrenalina vânătorii
Căutarea și săparea pentru hrană sunt comportamente naturale pentru câini, deoarece le oferă o parte din adrenalina vânătorii, chiar și atunci când tocmai au mâncat și nu le este foame.
Cei mai adaptați câini preistorici mâncau oasele și resturile pe care oamenii le lăsau în urmă acum mai bine de 10.000 de ani. Stând pe lângă oameni și gunoaiele lor, aveau parte de multă hrană. Chiar și câinele tău de azi păstrează unele dintre aceleași instincte de căutare.
Deși gunoaiele noastre s-au schimbat față de timpurile vânătorii și strângerii de hrană, șervețelele de hârtie aruncate, ambalajele din plastic și resturile de mâncare pe care le aruncăm încă miros a mâncare pentru câini. Iar acest comportament de a căuta mâncare este încă adânc înrădăcinat în animalele noastre de companie răsfățate. Deși poate părea că se joacă, mirosirea și smulgerea lucrurilor din gunoi și aruncarea lor pe jos imită ceea ce strămoșii lor făceau atunci când trăgeau și sfâșiau o carcasă de animal pe care o găsiseră.
Mulți oameni profită de acest instinct și folosesc „covorașe de căutare” – materiale din pânză sau hârtie în care se ascunde mâncare – sau jucării puzzle pentru a menține mințile câinilor lor active. A căuta și a găsi hrana ajută câinii să își folosească nasul și le îmbunătățește abilitățile.
Incomod sau periculos?
Deși împrăștierea gunoaielor prin casă poate fi un comportament natural pentru câini, curățarea acestora nu este deloc plăcută pentru oamenii cu care trăiesc. Și dacă prietenul tău blănos își băgă nasul într-un coș de gunoi, ar putea fi în pericol. Ingerarea sacilor de plastic, a firelor, oaselor de pui, substanțelor chimice sau mâncării stricate poate cauza blocaje, diaree și intoxicații. Intoxicațiile din gunoaie, cunoscute sub numele de „gastroenterita de gunoi”, pot pune viața în pericol. Spre exemplu, câinii se pot tăia la limbă și gură cu conserve sau sticlă spartă.
Cum poți să îți ții câinele departe de gunoi?
Poate fi greu să antrenezi un câine să lase gunoiul în pace, mai ales dacă a găsit un deliciu sau două răscolind coșul în trecut. Nancy Dreschel îți recomandă să investești într-un coș de gunoi cu un capac închis cu un zăvor pe care câinele nu îl poate deschide. Dacă asta nu funcționează, poți pune gunoiul – mai ales resturile de mâncare – într-un dulap, debara sau în spatele unei uși închise.