După nouă ani de singurătate în adăpost, cățelușa Micha are astăzi cea mai frumoasă viață: „E o dulceață, toată lumea se minunează cât e de frumoasă și veselă!”

Cățeii adoptați de la Kola Kariola ajung în familii care le oferă totul – fericire, îngrijire și multă iubire. Este și cazul Michei, o cățelușă care, după aproape nouă ani petrecuți în adăpost, trăiește o viață la superlativ datorită noilor săi stăpâni.

Micha a fost adoptată duă nouă ani petrecuți în adăpost

Organizația Kola Kariola a relatat pe rețelele sociale că a primit un e-mail emoționant de la noua familie a cățelușei, în care a povestit despre noile aventuri ale patrupedei, despre cât de veselă, jucăușă și iubită este.

Transformarea patrupedei este vizibilă după nouă ani petrecuți în adăpost. A devenit foarte sociabilă, nu se sperie de alte animale, adoră plimbările și oriunde merge este atracția principală.

„Misha e o dulceatza,toata lumea care ne vede cu ea,la plimbare,in parc,pe langa casa,se minuneaza,cat e de frumoasa si vesela! Ca o bijuterie,spun unii,sau ca o jucarie! Catelul jucarie!E foarte sociabila,nu se sperie de catei,daca se apropie de ea si s-ar tot plimba,plimbari luuuuuuuungi,miroase toate frunzele,ne bucuram ca se simte bine si sa stiti ca nu iese fara lesa! Deloc! Nu vrem sa stim ce ar face libera!”, au relatat stăpânii Michei.

Potrivit familiei Candea, cățelușa „s-a adaptat foarte bine,se cere afara,cand e grabita,are un fel de matzait si e foarte insistenta,asa ca ne imbracam in graba si o ducem iute-iute! Nu mai face nimic pe terasa,chiar daca e deschisa,e o domnisoara foarte curata,seara si nu numai…cand e in pat,se intoarce pe spate,isi tine capsorul cu labutzele,asteapta sa fie mangaiata pe burtica si desigur,doarme cu noi in pat,sau pe locurile unde dormea Lora.

Mananca odata pe zi,mai bine,spre seara,carnitza de curcan fiarta,taiata bucatele,amestecata cu dovlecei fierti si zeama lor,am incercat si mamaliga si ii place,arpacas fiert. Britt nu a vrut deloc si oferta noastra ii place,asa ca,mergem inainte. Se linge pe botic,atunci cand ne vede pregatind mancarica”.

Pentru echipa Kola Kariola, povestea Michei este o confirmare a faptului că niciun efort nu este în zadar. Ani la rând, voluntarii au tot sperat ca patrupeda să fie adoptată, dar de fiecare dată era ocolită. Au fost momente lipsite de speranță, dar iată că miracolele există! Astăzi, „povestea Mișei este una dintre acele minuni care ne arată de ce nu trebuie să renunțăm niciodată”.

Vezi și Misterul câinilor albaștri de la Cernobîl, elucidat. Un expert ucrainean spune adevărul din spatele imaginilor care au făcut înconjurul lumii