EXCLUSIV | „Când voiam să mă droghez, Meko punea lăbuța pe mână să mă opresc”: Povestea sfâșietoare a Andreei, salvată de propriul câine din iadul drogurilor și al alcoolului

Pentru Andreea, în vârstă de 33 de ani, viața a fost o luptă continuă. A crescut într-un mediu instabil, iar traumele din copilărie au lăsat urme adânci în sufletul ei. La doar 18 ani a început să consume alcool, apoi au urmat drogurile. Dependența i-a acaparat relațiile și sănătatea. A ajuns să se izoleze complet de lume și, după cum povestește ea, „nu mai vedeam nicio lumină la capătul tunelului”: „Ajunsesem să nu mai ies din casă cu zilele. Trăiam în întuneric, la propriu și la figurat. Nu-mi mai păsa de nimic!”.

Dependența de alcool și droguri

Totul s-a schimbat într-o zi de toamnă, când a primit cadou un cățel, pe care l-a numit Meko: „Nici nu mi-l doream atunci. Eram în cea mai întunecată perioadă din viața mea. Dar o prietenă m-a forțat, zicând că poate un animal mic mă va scoate din starea aia”, a declarat Andreea pentru Pets&Cats.

De la început, Meko a fost energic, jucăuș și extrem de empatic. Deși abia fusese adoptat, părea că înțelege durerea stăpânei sale și era neobișnuit de atent la comportamentul ei.

„Când mă simțeam rău, venea lângă mine și își punea capul pe pieptul meu. Mă făcea să simt că, pentru prima dată în mult timp, nu sunt singură”, a relatat ea.

Acea legătură specială s-a transformat rapid într-un sprijin real în viața Andreei. Meko nu mai era doar un animal de companie, devenise paznicul ei emoțional.

„Ori de câte ori voiam să mă droghez, Meko venea și punea lăbuța pe mâna mea”

Cel mai tulburător detaliu al poveștii vine din felul în care Meko reacționa atunci când Andreea voia să consume alcool sau droguri.

„Îl vedeam cum stătea și mă privea fix. Dacă întindeam mâna spre sticla de vin sau îmi pregăteam doza, venea la mine, punea lăbuța pe mână și mă privea lung. Ca și cum îmi zicea ‘Te rog, nu o face!’”.

Acest comportament s-a repetat în cele mai grele momente. Uneori, doar Meko o făcea pe Andreea să se oprească: „Era ca un semnal. Mă trezeam din transă și îmi dădeam seama că lui chiar îi pasă. De multe ori plângeam și nu mai atingeam nimic”.

Primul pas spre vindecare

După ceva timp, Andreea a început să-și schimbe viața cu pași mici: a renunțat la alcool, apoi a intrat într-un program de terapie pentru dependența de droguri.

„Totul s-a schimbat pentru că Meko era lângă mine în fiecare dimineață. Trebuia să ies cu el, să-l hrănesc, să-l îngrijesc. Nu-mi mai permiteam să mă distrug așa cum o făcusem înainte”.

A urmat un drum lung și anevoios: cu multe căderi, nopți de sevraj și momente de slăbiciune. Dar Meko nu a judecat-o și nici nu a abandonat-o: „Într-o lume în care toți mă părăsiseră, el a rămas lângă mine”.

Terapeut, ghid și prieten

Se știe că animalele simt schimbările în starea emoțională a stăpânilor. În cazul lui Meko, acest lucru era evident: „Când începeam să devin anxioasă, agitată, neliniștită, el era primul care știa. Înainte să îmi dau seama că am o cădere, el era deja lipit de mine”, își amintește Andreea.

Ulterior, tânăra a început să documenteze comportamentul câinelui și chiar să-l folosească pentru următoarele crize. Dacă Meko devenea brusc neliniștit și începea să o urmărească peste tot, știa că trebuie să ceară ajutor. În timp, câinele nu doar că i-a oferit companie, dar i-a devenit terapeut, paznic și motivator. Împreună au trecut prin terapie, plimbări zilnice, grupuri de suport și momente emoționante:

„El m-a învățat din nou să trăiesc, să am un scop și să mă bucur de lucruri mici, pentru că el se bucura de viață în fiecare zi, iar eu am învățat de la el”.

Astăzi, Andreea este curată de peste trei ani. Nu mai consumă alcool sau droguri, și-a reluat studiile și a devenit un mic consilier pentru prietenii cu adicții.

„Când mă vede lumea cu el, mă întreabă: ‘Ce rasă este?’ Iar eu îi răspund: ‘Este rasa salvatorilor de suflete’. Oamenii cred că am avut noroc cu el, dar eu consider că mi-a fost trimis de Sus exact când aveam cea mai mare nevoie de ajutor. Mi-a arătat că merit să fiu salvată”.

Andreea își dorește ca povestea ei să ajungă la cât mai mulți oameni care se simt pierduți: „Dacă simți că nimic nu mai are sens, uită-te în ochii unui animal. Iubirea lui poate fi colacul de care ai nevoie ca să lupți”.