FOTO | Pisicile lui Mark Twain: cum l-au ajutat felinele să treacă peste depresie și să scrie capodopere

Majoritatea oamenilor au auzit de „Aventurile lui Tom Sawyer” sau „Aventurile lui HuckleBerry Finn”, cărți pline de povești despre doi băieți ce au încântat multe copilării. Nu mulți știu însă că autorul acestor cărți, Mark Twain, iubea pisicile. Le iubea atât de mult încât avea 30 în casa lui din Hartford.

e numele său adevărat de Samuel Clemens, autorul susținea că iubește mai mult pisicile decât oamenii. Convingerea lui era că o casă fără pisică era una incompletă.

Viața lui Mark Twain alături de pisicile lui

„Dacă un om iubește pisicile, sunt prietenul și camaradul lui, fără a fi nevoie de o altă introducere”, spunea Mark Twain. Când nu era ocupat să scrie, autorul își petrecea majoritatea timpului alături de pisicile sale. Nu era văzut pe stradă neînsoțit de măcar o felină, chiar și atunci când trebuia să călătorească.

Potrivit animalzoo.ro, dacă pleca la drum fără o pisică, el se ducea în vecini și căuta case unde locuiau pisici și cerea să împrumute una pe perioada șederii sale în orașul respectiv.

Atunci când scria, pisicile stăteau pe manuscrisele lui și torceau, sunetul liniștindu-l pe scriitor și chiar îl ajuta în procesul creativ. Mark Twain descria pisicile ca fiind niște ființe rafinate, elegante și independente, adesea opuse oamenilor pe care îi găsea superficiali.

Câteva nume pe care autorul le-a oferit pisicilor sale erau: Beelzebub, Blatherskite, Buffalo Bill, Satan, Sin, Sour Mash, Tammany, Zoroaster, Soapy Sal and Pestilence, Mental Floss, Bambino, potrivit site-ului theanimalrescuesite.com.

Pisica pierdută

După ce soția lui a murit, Mark Twain a intrat într-o depresie adâncă. S-a încuiat în casă, iar fiica lui, Clara, a fost internată la un sanatoriu. Acolo, Clara a îngrijit un pisoi până când a fost prinsă de un alt pacient, care a raportat mai departe angajaților.

Pisoiul, pe numele său Bambino, a fost trimis să locuiască cu scriitorul. Bambino l-a ajutat pe Twain să depășească depresia în care intrase, însă la un moment dat motanul s-a pierdut prin New York.

Mark Twain oferea o recompensă de 5 dolari și a postat următorul anunț în revista „New York American”: „Ați văzut acest frumos motan negru, care pare să se fi pierdut? Dacă da, duceți-l la Mark Twain, s-ar putea să fie a lui.”

Se spune că Mark Twain era mai politicos cu pisicile decât cu oamenii. Se afla într-o seară la un eveniment, când a zărit două pisici care voiau să intre într-o cameră. El le-a deschis ușa și a făcut o plecăciune, spunându-le „cavaleri”.

Pentru acest autor, pisicile au rămas mereu ființe superioare și o sursă de inspirație în cariera sa. Le trata cu respect, grijă și le oferea o viață cât de frumoasă se putea.

Citește și: Cea mai veche rasă de câini din lume, descoperită în Groenlanda: Are peste 9.500 de ani și e un simbol pentru poporul Inuit

De cât timp e nevoie să dresezi câinele și cu ce comenzi începi: Sfaturile instructorului canin