Sursa foto: Pexels
Istoria pisicilor ca animale de companie este mult mai veche decât se credea. Un proiect european de cercetare încearcă să clarifice misterul domesticirii feline și să dezvăluie modul în care acestea au ajuns să trăiască alături de oameni acum mai bine de 10.000 de ani.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Domesticirea pisicilor, un proces diferit și surprinzător
Deși proprietarii de pisici nu se miră de comportamentul lor independent și enigmatic, cercetătorii au descoperit că procesul de domesticire a felinelor a fost cu totul diferit de cel al altor animale.
„Pisicile sunt particulare, pentru că s-au adaptat foarte mult la oameni fără a-și schimba esența”, a declarat dr. Claudio Ottoni, paleogenetician la Universitatea din Roma Tor Vergata, potrivit revistei Horizon.
Chiar și din punct de vedere fizic, pisicile sălbatice și domesticite nu diferă foarte mult: „Pisicile au evoluat cu mare succes și s-au adaptat foarte bine la nișa umană, fiind un lucru fascinant”, a adăugat Ottoni. Astfel, domesticirea lor nu a implicat doar selecție artificială, ci un proces natural de adaptare în apropierea oamenilor.
Proiectul FELIX: reconstrucția trecutului genetic al pisicilor
Ottoni conduce proiectul european FELIX ce urmărește să elucideze istoria relației dintre oameni și pisici. Echipa, formată din experți în paleontologie, arheozoologie și biologie moleculară, analizează peste 1.300 de mostre arheologice de pisici provenind din colecții muzeale din Europa, Africa și Asia de Vest.
Aceste mostre, datate între 10.000 î.Hr. și secolul al XVIII-lea, provin din peste 80 de situri arheologice și oferă cercetătorilor posibilitatea de a reconstrui influențele biologice și de mediu care au modelat domesticirea felinelor. Obiectivul este să urmărească apariția pisicilor domestice în toată lumea prin analiza ADN-ului acestor rămășițe preistorice.
Secvențierea ADN-ului
Cercetătorii lucrează în unități specializate, care să nu se contamineze cu ADN-ul modern. Fragmente minuscule de oase și dinți sunt transformate în pulbere, din care se extrage ADN-ul, apoi utilizate pentru a construi biblioteci genomice, permițând reconstrucția completă a genomului fiecărei pisici.
Secvențierea genetică de ultimă generație, sprijinită de supercomputerele consorțiului italian Cineca, permite analiza rapidă a cantităților uriașe de date. Această tehnologie oferă cercetătorilor posibilitatea de a identifica mutații genetice în timp și de a distinge între pisicile sălbatice europene, africane sau din Orientul Apropiat, strămoșii directi ai felinelor domestice moderne.
Alimentația și viața pisicilor preistorice
Pe lângă ADN, cercetătorii studiază colagenul, cea mai abundentă proteină din oase, pentru a analiza dieta pisicilor de-a lungul mileniilor. De exemplu, apariția consumului de pește poate fi legată de interacțiunea cu pescarii care le ofereau resturile capturilor lor. Aceasta oferă indicii importante despre modul în care pisicile au început să trăiască alături de oameni și să se adapteze mediului uman.
Domesticirea nu a început în Egipt
Mult timp s-a crezut că domesticirea pisicilor a început în Egiptul antic, datorită pisicilor mumificate și a reprezentărilor artistice. Totuși, descoperirea unui băiețel îngropat împreună cu o pisică în Cipru, în satul neolitic Shillourokambos, arată că oamenii și felinele au interacționat încă de acum 11.000 de ani.
Analiza ADN-ului realizată de Ottoni și colegii săi sugerează că pisicile domestice europene au avut primul contact cu oamenii în Africa de Nord și au ajuns în Europa probabil odată cu comerțul roman de-a lungul Mediteranei.
Călătoria genetică a pisicilor europene
Deși domesticirea ar fi început acum aproximativ 10.000 de ani, analiza ADN-ului arată că pisicile europene erau încă sălbatice până acum aproximativ 2.500 de ani. Studiul urmărește modul în care diferitele populații de feline sălbatice au interacționat și au contribuit la apariția celor domestice moderne.
În următorii doi ani, cercetătorii se vor concentra pe mumii de pisici egiptene, comparând ADN-ul acestora cu cel al pisicilor moderne și al rămășițelor preistorice deja analizate. Studiul ar putea dezvălui originile genetice ale felinelor și clarifica modul în care acestea au devenit companioni fideli ai oamenilor de-a lungul mileniilor.
„Fiecare os, fiecare rămășiță are o poveste de spus despre cum pisicile s-au adaptat cu oamenii”, a concluzionat Ottoni. Descifrarea acestor secrete genetice promite să schimbe fundamental modul în care înțelegem relația dintre om și pisică.
