sursa foto: Unsplash
În 2014, o echipă de cercetători olandezi a realizat un experiment neobișnuit, având scopul de a explora comportamentul șoarecilor sălbatici și al altor animale față de o roată de hamsteri. Până atunci, se considera că alergarea pe roată era un comportament specific animalelor de laborator sau celor aflate în captivitate. Echipa de la Universitatea din Leiden, condusă de Johanna Meijer și Yuri Robbers, și-a propus să testeze dacă această activitate ar putea fi o preferință naturală și nu doar o manifestare a mediului închis al cuștilor.
O roată de alergare pentru hamsteri lăsată în sălbăticie
Experimentul a constat în instalarea unei roți în natură și utilizarea unei camere cu infraroșu pentru a observa animalele care ar putea interacționa cu aceasta. Roata a fost plasată într-o structură mică, care le permitea doar animalelor mici să ajungă la ea, protejându-le, totodată, de prădători. Inițial, cercetătorii au plasat mâncare lângă roată pentru a atrage animalele, apoi au luat-o de acolo pentru a observa dacă acestea ar mai folosi roata și fără recompense alimentare, scrie ZME Science.
Cum au reacționat animalele la experimentul surprinzător al cercetătorilor olandezi
Rezultatele experimentului au fost surprinzătoare. Nu doar șoarecii sălbatici, dar și șobolanii, broaștele și chiar melcii au interacționat cu roata. Deși comportamentele fiecărei specii au variat (de exemplu, broaștele activau roata prin sărituri, iar melcii o explorau eratic), șoarecii au demonstrat un interes constant și de lungă durată pentru utilizarea roții.
Aceste observații au fost atât de promițătoare încât cercetătorii au amplasat a doua roată într-o zonă mai înaltă, unde au continuat studiul un an și jumătate. În această perioadă s-au înregistrat peste 200.000 de vizite și s-au analizat 12.000 de videoclipuri.
Chiar și fără recompensă alimentară, șoarecii și-au continuat comportamentul jucăuș în roată. Asta sugerează că mișcarea pe roată nu era doar un răspuns la foame sau la recompense directe. Unii șoareci chiar păreau să folosească roata doar din plăcere, iar studiul a subliniat că acest comportament nu era legat exclusiv de nevoia de hrană. De fapt, atunci când mâncarea a fost îndepărtată, vizitele au scăzut, dar numărul de animale care foloseau roata a crescut, ceea ce sugerează că mișcarea în sine era percepută ca o recompensă chiar și în absența hranei.
Oamenii de știință sunt uimiți
Aceste observații ridică întrebări importante despre motivele pentru care animalele se angajează în astfel de activități, mai ales când nu există o recompensă tangibilă. O posibilă explicație ar putea fi legată de un sistem de recompensă metabolică, în care mișcarea și activitatea fizică generează stimuli pozitivi asociați cu satisfacerea nevoii de hrană sau de energie. De asemenea, comportamentul lor ar putea fi legat de instinctele de joacă sau curiozitate, care sunt mai evidente la mamiferele tinere, când sunt mai energice.
Studiul a relevat și variabilitate sezonieră în utilizarea roții. Șoarecii erau mult mai activi în lunile mai calde, în special primăvara și vara, perioade în care masculii tineri sunt mai activi și mai dornici să exploreze. Acest lucru sugerează că joaca și explorarea sunt legate de ritmurile naturale ale vieții animalelor, nu doar de condițiile de captivitate.
Așadar, acest experiment a demonstrat că alergarea pe roată nu este un comportament exclusiv al animalelor de captivitate, ci reprezintă o activitate naturală, care satisface nevoi biologice și instinctuale ale animalelor, inclusiv curiozitatea și dorința de a se juca.
