Sursa foto: Freepik
Potrivit lui Andrew Gallup, profesor de biologie comportamentală la Universitatea Johns Hopkins, actul „străvechi din punct de vedere evolutiv” al căscatului, comun la vertebrate, are, probabil, câteva scopuri, transmite CBS News.
„Faptul că este conservat atât de mult în regnul animal sugerează că are, probabil, o funcție evolutivă, iar cercetările indică faptul că funcționează într-o varietate de domenii”, a declarat el la emisiunea CBS Mornings Plus.
Aceste constatări sugerează că acest act poate avea un rol în promovarea schimbărilor în starea noastră de vigilență sau în modelele de activitate.
„De multe ori căscăm frecvent înainte de a merge la culcare sau după ce ne trezim”, a spus Gallup. „S-a demonstrat că actul de a căsca crește gradul de excitație și vigilență asociate acestor schimbări de stare”, a continuat el.
Cercetările sugerează, de asemenea, că acesta are o funcție de răcire a creierului.
„Unul dintre mecanismele care ar putea facilita schimbările de stare sau intensificarea stării de alertă ca urmare a căscatului este răcirea creierului”, a declarat Gallup.
Răcirea creierului se referă la scăderea temperaturii acestuia, a spus el, iar acest lucru ne poate ajuta să ne simțim mai calmi, „deoarece stresul și anxietatea cresc temperatura creierului și declanșează, de asemenea, căscatul”.
Gallup a mai spus că acest proces este un mecanism comun, natural al organismelor și nu ar trebui privit ca ceva nepotrivit.
„Aceasta ajută la promovarea conștientizării mentale și a vigilenței. Prin urmare, atunci când o persoană cască într-un cadru academic sau într-o sală de consiliu, ar putea fi un indicator al faptului că încearcă, de fapt, să fie atentă”, a spus el.
