Povestea lui Sushi, un cățel XL American Bully. Trăiește în Marea Britanie, unde rasa lui a fost interzisă, dar „mama” sa a făcut tot posibiul să-l salveze de la eutanasie. INTERVIU cu Bianca, stăpâna animalului cu fizic impunător, dar cu personalitate gingașă

Bianca este o româncă stabilită de 8 ani în Anglia. Este o mare iubitoare de animale, așa că ales să fie mama unui câine dintr-o rasă rău famată, din dorința de a demonstra că implicarea stăpânului contează în modelarea comportamentului unui animal. Sushi este un câine XL Bully, care are o relație specială atât cu mama lui, cât și cu oamenii care reușesc să treacă peste imaginea lui fioroasă.

Sushi are propriul lui cont de Instagram, sushithexl și își numește urmăritorii „sushici”. Bianca publică des videoclipuri care mai de care mai simpatice cu dragul ei cățel. Chiar dacă în prezent Bianca și Sushi au o viață frumoasă împreună, cei doi au trecut prin clipe dificile în Anglia.

La scurt timp după ce l-a primit pe Sushi în viața ei, Bianca a aflat vestea că rasa XL American Bully urma să fie interzisă.

Pe 31 decembrie 2023 autoritățile britanice au decis interzicerea American Bully XL, după ce mai multe persoane au fost atacate de exemplare din această rasă. Pentru a-și salva cățelul, Bianca a fost nevoită să obțină o derogare, care a implicat mai multe costuri și eforturi.

Interviu cu Bianca, „mama” lui Sushi

Bianca a acordat un interviu pentru Pets&Cats, unde ne-a povestit cum este viața în Marea Britanie cu un cățel dintr-o rasă interzisă, dar și cum este personalitatea lui Sushi.

Reporter: Cum ai luat decizia de a-ți lua un câine și de ce ai ales un XL American Bully?

Bianca: De mică am iubit câinii, locuiam la țară și din păcate era o „normalitate” ca oamenii să abandoneze căței pe unde nimereau, așa că obișnuiam să îi aduc pe toți acasă la mine în ciuda mamei care spunea mereu: „La noi e adăpost pentru animale?” . La un moment dat oamenii nici nu se mai „oboseau” să îi abandoneze la marginea satului, așa că îi lăsau la noi la poartă. Iubirea pentru câini făcea parte din ADN-ul meu, să zic așa. De aici și alegerea lui Sushi. De ce XL Bully? Pentru că deja aveau o reputație urâtă și voiam să demonstrez oarecum că totul ține de educație și de stăpâni.

Reporter: Câți ani are Sushi și cum i-ai ales acest nume simpatic?

Bianca: Sushi împlinește 2 anișori pe 18 aprilie. Numele a fost ceva foarte random, de obicei câinii de talie mare au tot felul de nume mai impunătoare precum Zeus sau Thor. Ei bine, eu am vrut exact contrariul. Mi s-a părut oarecum funny să fim pe stradă și să îl strig Sushi (lumea s-ar fi așteptat la un cățel micuț și drăgălaș), când, de fapt, ar fi apărut după colț un XL Bully.

Reporter: Cum este personalitatea lui Sushi?

Bianca: În ciuda fizicului impunător, sushi este ca un Bichon într-un corp de XL Bully. Este foarte gingaș, blând, iubitor, ascultător și foarte inteligent.

Reporter: De cât timp ești stabilită în Anglia și cum ai primit vestea că Guvernul britanic urma să interzică rasa lui Sushi?

Bianca: Sunt în Anglia de aproape 8 ani, iar Sushi a apărut în viața mea în urmă cu mai puțin de doi ani. Vestea m-a doborât emoțional la început, m-am panicat deoarece nici Guvernul nu știa sigur ce reguli va impune, bineînțeles că m-am așteptat la ce era mai rău și am decis să îl duc și la dresaj profesionist.

Reporter: Care au fost demersurile pe care le-ai făcut pentru a putea să-l salvezi pe Sushi de eutanasie?

Bianca: Odată stabilite regulile de Guvern, a trebuit să le urmez cu strictețe. A fost nevoie să aplic pentru un certificat de exceptare cu toate datele mele și ale lui Sushi + toate dovezile de la veterinar (microcip, vaccinuri etc). După care a fost nevoie de un third party liability insurance, un fel de asigurare în caz că Sushi rănește pe cineva sau distruge ceva. Altă regulă a fost să îl castrez, au fost date două termene limită în funcție de vârsta cățeilor în momentul în care a fost dată legea (deadline-ul lui a fost în decembrie 2024). Și nu în ultimul rând nu are voie afară fără botniță/lesă.

Reporter: Cum este viața în Anglia cu un cățel dintr-o rasă interzisă și ce faci pentru a-i oferi lui Sushi o viață normală?

Bianca: Pentru noi viața a rămas cam la fel (cu mici diferențe). Facem aceleași activități ca înainte, consider că legea ne-a unit și mai tare și ne-a ambiționat oarecum să trăim viața și mai la maxim, că să zic așa. Singura schimbare cred că a fost mai degrabă la oamenii din jur, mulți trec strada când îl văd în depărtare și se feresc oarecum. Dar sunt și oameni care ne opresc și se joacă cu el. Faptul că nu are voie să alerge după minge în parc sau să alerge cu alți căței a fost cam greu la început, pentru că nu înțelegea de ce acum nu mai are voie. Dar am rezolvat și asta, în fiecare weekend închiriez terenuri private unde Sushi poate alerga liber, se poate juca și poate să-și consume energia așa cum trebuie.

Reporter: Cunoști cazuri de stăpâni de American Bully care au renunțat la ei ca urmare a acelei legi?

Bianca: Da, din păcate cunosc oameni care au renunțat la ei în urma legii. Oarecum Guvernul a vrut să „își ia de o grijă” și să reducă rasa oferind o sumă de bani în schimbul eutanasierii, prin urmare foarte mulți au preferat banii și nu au vrut să se complice cu fel și fel de acte. Asta doare cel mai mult. Iar cei care se aflau în adăposturi și nu au fost adoptați până pe 31/12/23 chiar nu au avut nicio șansă în fața acestei legi.

Reporter: Sushi are contul lui de Instagram. Cum reacționează când îl filmezi și cum ți-a venit ideea de a-i expune activitățile în social media? 

Bianca: Totul a început cu un videoclip pus „la mișto” pe TikTok, care a devenit viral și de atunci am început să postez când aveam timp. Nicio secundă nu m-am gândit că ar putea deveni cunoscut, dar sincer mă bucur mult și cel mai mult îmi place să văd că există așa mulți iubitori de animale. La început nu conștientiza neapărat că îl filmez, dar acum dacă mă vede cu telefonul în mână nu face comenzi fără recompense (s-a șmecherit, mai pe românește).

Reporter: Cum ai descrie relația dintre tine și Sushi? 

Bianca: Sushi este precum copilul meu, nu aș ști exact cum să descriu sentimentul acesta, nu e om, dar e mai „omenos “ decât mulți oameni, dacă pot să spun așa, probabil stăpânii de animale înțeleg exact ce vreau să zic. E cam singură ființă în care am 100% încredere. Îl iubesc nespus de mult și știu că și el pe mine.

Reporter: Care sunt activitățile preferate ale lui Sushi?

Bianca: Sushi iubește plimbările și oamenii, dar cel mai mult iubește înghețata și joaca. Ca loc preferat ar fi terenurile private pe care le închiriez pentru că acolo poate alerga liber. Și nu în ultimul rând îi place mult cu mașina.

Reporter:  A avut probleme de sănătate? Dacă da, cum ați trecut peste momentele dificile?

Bianca: Probleme grave de sănătate nu a avut și sper nici să nu aibă vreodată. Mici alergii și conjunctivită, dar au trecut și totul e bine.

Reporter: Ne poți spune o întâmplare amuzantă cu Sushi?

Bianca: În apărarea lui Sushi țin să menționez că punctul lui sensibil e mâncarea. O întâmplare amuzantă a fost când era mai mic și nu purta botniță: ne-am oprit la un restaurant afară pe plajă și așteptând comanda, Sushi a furat mâncarea de la masa de lângă, nu știu cum, s-a întâmplat totul în 2 secunde.

Reporter: Ce i-ai transmite unui om care și-ar dori un cățel din rasa XL American Bully?

Bianca: E nevoie de multă muuuultă răbdare. Aș sfătui ca înainte să își ia un câine de genul să se informeze bine înainte și să vadă dacă au toate resursele necesare. Sunt niște câini cu multă energie și necesită timp, atenție, educație și nu în ultimul rând bani. La un câine de talie marie și cheltuielile sunt mai mari. Educația iar este primordială, un câine de genul acesta, fără educație, poate fi „o armă” periculoasă în mâinile greșite. Da, toți câinii pot mușca, dar e diferență între o mușcătură de Bichon și una de Bully, Cane Corso sau alți câini de talie mare. De aceea dresajul trebuie început de când îl iei, și oricât de mic ar fi la început și drăgălaș, are nevoie de limite și reguli.

Este o rasă care va încerca să domine, iar în relația câine-stăpân stăpânul e cel care trebuie să domine. Dacă nu te respectă pe ține ca stăpân, atunci ceva nu faci bine. Iar respectul nu trebuie să vină din frică de stăpân, trebuie să înțeleagă cu frumosul cum am spune și la copii. E o legătură care trebuie construită pas cu pas în timp, deci da, e de muncă.