Sursa foto: Arhiva personală
Cele mai comune animale de companie care trăiesc într-o familie sunt câinii și pisicile. Câteodată se mai găsesc și papagali, pești sau rozătoare, însă în cazul Simonei nu a fost vorba de niciun astfel de animal. Ea l-a avut pe Sofie, un iepuraș alb, timp de șapte ani. Aceasta este povestea lor.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Un ghem de blană alb și pufos
Povestea începe în urmă cu șapte ani, când fata Simonei a venit la ea și i-a spus că își dorește un iepure.
„Când se ducea la facultate și apoi se oprea în mall, vedea în vitrine la petshop-uri tot felul de iepurași. I s-a pus pata că vrea neapărat unul, așa că prietena ei cea mai bună i-a luat cadou unul. Așa a apărut Sofie.”
Inițial, fiica Simonei credea că iepurele este fată, însă atunci când l-a adus acasă la părinți, au observat toți că au de-a face cu un băiat. Numele de Sofie îl alesese crezând că e fată și nu au mai dorit să-l schimbe. Sofie avea două luni când a fost adus acasă.
„Venise fata cu autobuzul acasă și nu te lăsau cu animale. Fata l-a pus pe Sofie într-o geantă, a stat la geam cu el și nu a observat nimeni!”
Din primele zile, Sofie a devenit foarte atașat de Simona. Se bucura de fiecare dată când femeia se întorcea de la muncă, dar nu era afectuos din prima.
„Deși sărea pe mine când veneam de la serviciu, primele zece minute de când ajungeam acasă se ascundea într-un colț și nu mai ieșea de acolo. Parcă își amintea că eu de fapt îl părăsisem și voia să fie puțin supărat pe mine.”
După ce Sofie a mai crescut, Simona i-a cumpărat o cușcă și i-a făcut un mic culcuș pe balcon, locul unde iepurele a avut cea mai bună viață a sa, așa cum descrie stăpâna. Balconul era mare ca spațiu, așa că Sofie avea mereu loc să se joace. Avea jucării luate de la câini, însă nu-i plăcea să roadă precum alți iepuri. Singurele lucruri pe care le-a ros au fost un cablu de calculator și o gheată.
„I-am tăiat dinții atunci când am observat că nu mai mânca. L-am dus la veterinar și ni s-a spus că dinții începuseră să i se întoarcă și de aceea nu putea mânca. I-am tăiat la noi acasă și a stat cuminte tot timpul.”
Sofie mânca bobițe speciale pentru iepuri, dar era și foarte pofticios: recunoștea sunetul tacâmurilor și stătea la piciorul mesei până termina Simona și familia ei de mâncat.
Sofie nu avea nevoie să fie spălat, deoarece se spăla singur precum o pisică. Simona îl spăla doar pe lăbuțe atunci când îl scotea în spatele blocului, unde se afla o mică grădină. Din cauză că fiica Simonei era la facultate, Sofie a ajuns să locuiască cu părinții ei.
„S-a adaptat foarte repede, îl luam cu noi peste tot. Îi plăcea foarte mult cu mașina, la curbe îl vedeai cum bagă gheruțele în podeaua cuștii ca să nu cadă… râdeau apropiații de noi, dar noi ne vedeam de treabă”, a notat Simona.
Pandemia și plimbările cu animalul de companie
Pe timpul pandemiei, stăpânii de animale puteau ieși la plimbare doar cu o declarație completată pe propria răspundere. Atunci a crescut și numărul adopțiilor de animale, în SUA fiind raportat un procent de 30%. Simona își amintește că înainte de pandemie ieșeau cu Sofie în lesă în jurul blocului și au continuat să facă acest lucru și în timpul carantinei.
Sofie era cuminte, nu pleca de lângă stăpânii lui și se comporta mai mult ca un cățeluș decât ca un iepure. Simona mi-a mărturisit că a avut un mic incident când se afla într-o astfel de plimbare.
„Eram într-o zi cu Sofie pe afară împreună cu soțul meu, când deodată vedem că se oprește o mașină de poliție lângă noi. Coboară doi poliști, își fac cruce și zice unul: Doamne ferește, ce face românul ca să iasă din casă!” Simona nu le-a mai explicat ofițerilor că era o normalitate în familia lor, doar au râs și și-au văzut de plimbare.
Sofie a fost un iepure din rasa cap de leu, iar media de viață ajunge până la 8 ani. Anul trecut, Sofie a împlinit șapte ani, însă starea lui de sănătate se înrăutățise. Nu mai mânca, era apatic iar cu un an înainte deja îi căzuse un dinte.
„Când am venit în ziua aceea de la serviciu, am văzut că Sof era făcut ghemotoc și nu mai răspundea când îl strigam. L-am dus la veterinar și ni s-a zis că are simptome de AVC, din cauza vârstei. A murit a doua zi, dar nu la noi acasă, ci l-am dus într-un garaj. Doctorița a zis că nu ar fi murit cu noi în casă și astfel se chinuia.”
Simptomele pe care Sofie le prezentase erau: cap greoi, respirație întretăiată, nu mai putea ține ochii deschiși și nu mai reușea să mănânce.
Simona își amintește cu drag de Sofie, de blana lui pufoasă din timpul verii și de cum alegea să se culce în brațele stăpânei sale. Deși Simona este de fel alergică la blana de animale, în cei șapte ani cu Sofie nu a avut nicio reacție alergică.
Sofie a avut un singur moment în care s-a simțit rău, mai exact atunci când a mâncat bobițe vărsate. Acestea conțineau și bobițe de ciocolată, iar iepurele a făcut indigestie din cauza aromei dulci.
Sofie a trăit echivalentul a 20 de ani în ani omenești. Deși timpul lui alături de familie a fost scurt, Simona îl consideră prețios și de neuitat.
Citește și:
