Sursa foto: Freepik
Unul din patru stăpâni de căței recunoaște că s-a gândit să renunțe la animalul său chiar în primele două săptămâni după adopție. Fenomenul, tot mai des întâlnit în Marea Britanie și care începe să apară și în alte țări europene, a fost numit de specialiști „sindromul puppy blues” – o stare de anxietate, copleșire și regret pe care o resimt noii proprietari de animale.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Record de abandonuri – o criză care doare
Potrivit organizației RSPCA, anul trecut s-au raportat peste 22.500 de cazuri de animale abandonate doar în Marea Britanie – cel mai mare număr de la pandemie încoace. Experții avertizează că este vorba despre o adevărată criză a abandonului, alimentată de creșterea costurilor de trai și de lipsa de pregătire a celor care adoptă animale, notează The Independent.
„Din păcate, anul trecut am înregistrat cel mai mare număr de abandonuri din ultimii cinci ani. Înțelegem că vremurile sunt grele, dar abandonul nu este niciodată soluția”, a declarat dr. Samantha Gaines, responsabilă pentru bunăstarea animalelor de companie în cadrul RSPCA.
Ea atrage atenția că 74% dintre proprietari spun că îngrijirea unui animal este astăzi mai costisitoare decât acum un an, iar facturile veterinare au devenit o povară serioasă.
Când bucuria devine stres: mărturii din viața reală
Angela Spenley-Roberts, o femeie de 51 de ani din Cheltenham, Marea Britanie, recunoaște că s-a simțit copleșită după ce a adoptat doi terrieri Patterdale.
„Ajunsesem să curăț în fiecare zi pereții, pentru că îi rosese de stres când eram la serviciu. Nu aveam ajutor și m-am simțit depășită complet”, povestește ea.
Totuși, Angela a găsit soluții: antrenamentul în cușcă, sunete ambientale pentru a-i obișnui cu zgomote precum focurile de artificii și răbdare. Astăzi, spune că Molly și Roco au devenit „cei mai buni prieteni ai ei pe viață”.
Ce este sindromul puppy blues și de ce apare
Specialiștii în comportament canin explică faptul că puppy blues apare adesea în primele săptămâni de după adopție, atunci când proprietarii își dau seama că un cățel nu înseamnă doar joacă și poze drăguțe, ci și nopți nedormite, curățenie constantă, dresaj și adaptare.
Lorna Winter, expertă britanică în dresaj canin și co-fondatoare a aplicației Zigzag, explică:
„Primele dificultăți sunt absolut normale – rosul, lipsa controlului la toaletă, anxietatea de separare, lătratul. Problema este că mulți oameni nu sunt pregătiți mental pentru ele. Nu înțeleg ce implică, de fapt, viața cu un pui de câine.”
Un sondaj realizat pe 500 de proprietari arată că doar jumătate dintre ei se simt încrezători că pot preveni comportamentele problematice, iar aproape 20% recunosc că nu au făcut nicio cercetare înainte de a adopta. Mai mult, 23% au început dresajul abia după prima lună.
O decizie care trebuie gândită pe termen lung
„Un câine nu este un accesoriu pe care îl dai mai departe când nu te mai avantajează. Este un angajament pe 10-15 ani”, avertizează Lorna Winter. Ea le recomandă celor care vor să adopte să se gândească bine dacă momentul este potrivit pentru familia lor.
Organizațiile de protecție a animalelor subliniază că o informare corectă înainte de adopție poate preveni multă suferință – atât pentru oameni, cât și pentru animale.
În același timp, fundațiile pentru pisici, precum Cats Protection, raportează și ele cifre alarmante: peste 26.000 de pisici abandonate în ultimul an, multe provenind din cuiburi nedorite sau de la proprietari decedați.
