Sursa foto: Freepik / Drazen Zigic
Cu toții avem măcar un prieten care își tratează câinele ca pe un copil în toată regula. Poate chiar tu ești acea persoană. Iar dacă te-ai întrebat vreodată de ce nu poți rezista privirilor blânde ale patrupedului tău sau de ce îl iei în vacanțe, îi cumperi hăinuțe ori îi vorbești pe un ton dulce, află că știința are o explicație: 20.000 – 40.000 de ani de evoluție au creat această relație specială dintre oameni și câini, notează National Geographic.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Privirea câinelui tău activează același răspuns emoțional ca un bebeluș
Dacă ai simțit vreodată că nu poți face față avalanșei de drăgălășenie din ochii câinelui tău, nu ești singur. Studiile arată că, în timp, câinii au dezvoltat abilități sociale și cognitive asemănătoare copiilor, iar creierul nostru a ajuns să-i perceapă în același mod.
Un studiu realizat în 2014 de cercetători de la Universitatea Harvard a folosit imagistica cerebrală pentru a vedea cum reacționează creierul unor mame atunci când privesc imagini cu propriii copii și cu câinii lor. Rezultatul? Zonele din creier responsabile de atașament, dragoste și recompensă — inclusiv amigdala, hipocampul și talamusul — s-au activat aproape identic atât la vederea copilului, cât și a patrupedului.
Cu alte cuvinte, creierul nostru procesează relația cu câinele aproape la fel ca pe cea cu propriul copil. Iar asta explică de ce, pentru mulți dintre noi, câinele e cu adevărat parte din familie.
Câinii declanșează aceleași substanțe chimice ale fericirii ca și copiii
De fiecare dată când îți îmbrățișezi câinele sau te uiți în ochii lui, organismul tău eliberează oxitocină — așa-numitul “hormon al iubirii”. Este aceeași substanță responsabilă pentru crearea legăturii dintre părinți și copii.
Mai multe cercetări au demonstrat că atât oamenii, cât și câinii experimentează o creștere a nivelului de oxitocină atunci când se joacă, se privesc sau interacționează afectuos. Iar această reacție biologică determină creierul nostru să activeze sistemul de grijă parentală, făcându-ne să vrem să avem grijă de ei.
Câinii au fost “programați” să ne cucerească
Această legătură profundă nu este întâmplătoare. De-a lungul a zeci de mii de ani, oamenii au ales să domesticească acei câini care aveau un temperament blând, cooperant și care se uitau cu atenție în ochii noștri pentru a ne înțelege gesturile și emoțiile.
Mai mult, am favorizat trăsăturile fizice care ne inspiră protecție: cap rotunjit, ochi mari, obraji pufoși — asemănători bebelușilor. Cercetătorii au descoperit că inclusiv musculatura din jurul sprâncenelor la câini s-a modificat, permițându-le să facă expresii faciale pe care creierul nostru le interpretează instant drept tristețe, bucurie sau curiozitate. Exact ca la un copil.
Câinii gândesc și se joacă ca niște copii mici
Pe lângă aspectul fizic, câinii au și capacități cognitive comparabile cu ale unui copil de 2-3 ani. Iubesc jocurile de-a v-ați ascunselea, aducerea mingii sau plimbatul jucăriilor prin casă. Studiile arată că patrupedele percep lumea similar unui copil mic, fiind curioase, ușor de impresionat și extrem de atașate de persoanele de încredere.
Concluzia? Câinii au “hijack-uit” sistemul nostru de atașament parental
În esență, câinii au reușit, prin mii de ani de adaptare, să folosească aceleași mecanisme neurobiologice care ne fac să ne iubim copiii. De aceea, pentru mulți oameni, legătura cu un câine este la fel de puternică, uneori chiar mai stabilă decât cu alți membri ai familiei.
Dacă și tu îți iubești câinele ca pe propriul copil, să știi că este absolut normal. Nu este doar o dovadă de afecțiune, ci rezultatul a 40.000 de ani de evoluție care a făcut din câini tovarăși de viață și membri de familie cu drepturi depline.
Citește și:
