Sursa foto: Arhiva personală
Emmylia își amintește clar ziua în care July a avut prima criză de epilepsie. Cățelușa avea cinci ani, stătea cu Emmylia pe terasa casei și dintr-odată, July s-a prăbușit din brațele stăpânei.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
„O țineam pe picioarele mele, a căzut secerată la pământ și a început să tremure. Am crezut că se lovise la cap, dar de fapt atunci a avut prima criză. Avea cinci ani.”
Viața cu un câine bolnav de epilepsie
Până în momentul primei crize, July a fost un câine sănătos și activ. Când Emmylia și-a privit cățelușa tremurând violent și în suferință, nu știa ce se întâmplă. „Credeam că o lovisem la cap și că era vina mea. Credeam că o voi pierde.”
Fiind weekend, nu a putut să o ducă la veterinar, însă luni la prima oră, Emmylia se afla la un control cu July. Cățelușei nu i-au fost făcute analize de sânge, doar un control de rutină și apoi a fost trimisă acasă.
Câteva luni mai târziu, July a avut o nouă criză. Emmylia a început să noteze toate simptomele ei, cât dura o astfel de criză și așa a aflat că July ar putea suferi de epilepsie.
Până să o ducă la un alt veterinar, Emmylia a crezut că afecțiunea a apărut în urma căzături pe care o suferise în urmă cu câteva luni. După ce i-au fost făcute analize de sânge lui July, a descoperit că afecțiunea este de natură genetică, mai exact de la părinții cățelușei.
Tipul de epilepsie de care suferă July
July suferă de epilepsie idiopatică și este transmisă genetic. Atât tatăl, cât și mama lui July, au suferit de această afecțiune și amândoi au decedat ulterior. La câini, există două tipuri de epilepsie: idiopatică și simptomatică. În cazul epilepsiei simptomatice, cauzele sunt diverse: probleme de dezvoltare a creierului, intoxicații cu plumb/pesticide, boli metabolice sau traumatisme.
După un diagnostic oficial, Emmylia a primit un tratament pe care trebuia să-l administreze cățelușei. Nu toate pastilele pe care le primise îi făceau bine lui July, din păcate.
„Țin minte că îi dădeam un tratament cu potasiu și îi era mai rău. Avea stări de apatie, schimbări de comportament. Acum îi dau și pastile și injecții, ceea ce e mult mai bine. Am schimbat trei veterinari până am primit un tratament care să i se potrivească.”
Crizele au început să se rărească odată cu acest tratament, acestea apărând de două ori pe an și erau de scurtă durată. „O vedeai că se joacă, energică și veselă, apoi o vedeai secerată la pământ. Schelălăia foarte tare pentru că avea dureri și ochii i se învârteau în cap.”
Emmylia a devenit obișnuită cu modul în care trebuie să gestioneze aceste crize: o ține de cap și este mereu atentă la intensitatea simptomelor. O criză severă a avut-o anul acesta, însă Emmylia și-a păstrat calmul pentru a nu-i transmite lui July o stare de agitație.
O activitate pe care Emmylia iubește să o facă alături de July este alergatul. „Peste tot unde eram eu, era și July. Cu toate astea, de când a fost diagnosticată cu epilepsie, mă comport cu ea diferit pentru că nu știu când va apărea următoarea criză. M-am gândit de multe ori dacă oare ea percepe aceste momente în care nu mai petrec timpul cu ea ca înainte, nu mai ieșim.”
Greutatea, o altă problemă care o afectează pe July
Emmylia spune că July are probleme cu greutatea deoarece este peste limita unui câine ce suferă de epilepsie. Un tratament din trecut a făcut-o să ia în greutate, ajungând să aibă 10 kilograme. „July are obiceiul să-și îngroape mâncarea peste tot și apoi mănâncă. Când avea 8 ani și se îngrășase din cauza tratamentului și a mâncării, avea crize și mai dese. Veterinarul mi-a explicat că grăsimea în plus este o cauză a acestor crize.”
Pe lângă greutatea în plus, Emmylia mi-a mărturisit că trebuie să aibă grijă să nu-i provoace stres cățelușei. July a fost mereu un câine ce iubește atenția și energic, iar veterinarul i-a recomandat stăpânei sale să nu o lase să fie apatică deoarece această stare îi poate afecta frecvența crizelor.
Emmylia își amintește că în urmă cu trei ani și-a lăsat cățelușa la o prietenă peste noapte, pentru că fata dorea să adopte un cățel și considera că puțin timp petrecut cu July o va ajuta să vadă cum ar fi experiența. La 12 noaptea, prietena Emmyliei a chemat-o urgent la ea deoarece July avea o criză violentă, cu spasme puternice.
În noaptea aceea, July a avut o criză de 2 minute, cea mai lungă din viața ei. A doua zi dimineață, când July era deja întoarsă acasă, o nouă criză a lovit-o. Aceea e fost prima criză pe care mama Emmyliei o văzuse și totul a durat un minut, timp în care Emmylia i-a arătat mamei sale cum să aibă grijă de July într-un astfel de moment. Cauzele acestor crize dese erau tratamentul din cauza căruia July se îngrășase. Al treilea tratament a fost cu noroc pentru cățelușă.
July și Emmylia în prezent
Chiar dacă i-a fost greu să se obișnuiască cu noua realitate din viața ei, Emmylia încearcă pe cât posibil să-i ofere lui July cât mai multă atenție și grijă. „Deși ne-am reluat majoritatea activităților pe care le făceam înainte de a fi diagnosticată, călătorii, ieșit la alergat, curse cu obstacole, plimbări foarte lungi etc, întotdeauna sunt foarte atentă să nu o o obosesc. Daca ieșim la alergat, îmi dau seama foarte ușor când este epuizată”, spune Emmylia.
July a învățat să își „atenționeze” stăpâna atunci când este pe cale să aibă o criză: se holbează la Emmylia intens, schelălăie și are o privire aproape vinovată. Sunt momente în care, după o criză, July pare să nu își mai recunoască stăpâna preț de câteva secunde. „Deși durează doar câteva secunde sau minute lucrul ăsta, e dureros să vezi că propriul câine nu te recunoaște.”
Cu toate acestea, July continuă să fie un câine energic, care pare să fi revenit la personalitatea ei de dinainte de diagnostic, asta datorită tratamentului pe care îl urmează acum. July este foarte atașată de Pita și Kiara, July și Pita ieșind în fiecare seară la plimbare alături de Emmylia sau de mama fetei. Diagnosticul nu le-a îndepărtat, ci a făcut-o pe Emmylia să se bucure de fiecare zi cu July și să nu uite că este norocoasă să o aibă în viața ei.
Citește și:
Ghid pentru stăpânii de animale: Ce este regula 3:3:3 și cum te ajută când îți iei o pisică
