sursa foto: Youtube
Pe pajiștile verzi ale Muntelui Monte Barone de Coggiola, nordul Italiei, un cioban român cunoscut sub numele de Giorgio își păstorește turma de oi alături de câinii săi credincioși. La cei 39 de ani ai săi, Giorgio a ales un drum pe care mulți îl consideră demodat, dar care pentru el înseamnă libertate, liniște și legătura cu natura: păstoritul. Relatat de cotidianul italian Newsbiella, destinul acestui bărbat a atras atenția tocmai prin simplitatea lui.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Viața simplă a unui cioban român din Italia
Programul lui Giorgio urmează ritmul naturii. Vara urcă cu turma pe înălțimile Monte Barone, unde pășunile sunt bogate și aerul e curat. Iarna coboară în câmpiile din Biella, căutând locuri mai blânde pentru animalele sale. Această transhumanță este astăzi o imagine rară, dar Giorgio o păstrează vie.
„Mă simt bine aici, între munți și oi. Câinii mă însoțesc și mă ajută, iar când cobor, îmi place să joc camicia, un joc de cărți care mă distrează mult”, povestește el cu un zâmbet cald.
Giorgio, păstorul care a transformat muntele în casă
Născut în România, într-o familie numeroasă cu 11 copii, Giorgio a crescut într-un mediu unde munca era esențială. Își amintește cu nostalgie, dar și cu o umbră de tristețe, de acei ani grei: „Unul dintre frați a murit”, spune el cu emoție.
De mic a fost obișnuit să muncească pe câmp și să aibă grijă de animale, care nu erau doar o sursă de hrană, ci și prietenii săi tăcuți, alături de care învăța lecțiile răbdării și ale respectului față de viață.
Relația specială cu animalele
Pentru Giorgio, fiecare oaie din turmă are un nume și fiecare câine este tratat ca un membru al familiei: „Ei fac parte din viața mea acum”, mărturisește păstorul, mângâind cu blândețe botul unui Ciobănesc.
Ciobanul român nu ridică vocea, nu lovește și nu folosește bâta. În schimb, vorbește cu animalele ca și cum ar fi oameni. Le oferă încredere, iar acestea îi răspund cu același devotament. Turma îl urmează docil, iar câinii îi citesc parcă fiecare gest, anticipându-i dorințele.
Are o colibă rudimentară
Giorgio locuiește într-o colibă modestă, construită lângă pășune, aproape de oi și câini. Nu are lux, ci esențialul: un acoperiș deasupra capului, un pat, câteva unelte și liniștea munților. Când vremea se schimbă brusc, iar furtunile amenință turma, păstorul se grăbește să-și protejeze animalele. Nu contează cât de greu accesibile sunt potecile, Giorgio știe fiecare colț al muntelui și găsește mereu adăpost sigur pentru oile sale.
Fericirea din lucrurile mici
Impresionant la Giorgio este modul în care găsește bucurie în lucrurile pe care alții le consideră banale. Nu cere mult de la viață, îi este de ajuns ca iarba să crească sănătoasă pe pășuni, ca animalele să fie bine și ca Soarele să răsară în fiecare dimineață.
„Dacă oile sunt liniștite și câinii mă urmează bucuroși, pentru mine e suficient. Atât îmi trebuie ca să fiu fericit”, spune el cu o simplitate dezarmantă.
