sursa foto: Pexels
Câinii sunt cei mai buni prieteni ai omului (loiali, iubitori și jucăuși). Dar adevărul este că a avea un câine nu înseamnă doar momente drăguțe, joacă și plimbări în parc. E o responsabilitate uriașă, care necesită timp, disciplină, investiție financiară și înțelegerea nevoilor reale ale animalului de companie.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Sam The Dog Trainer avertizează pe blogul său: „Întâlnesc multe persoane care nu ar trebui să aibă un câine. Dacă te simți ofensat de ceea ce urmează, probabil că ești una dintre ele”.
Cele cinci tipologii umane despre care experții spun că nu sunt potrivite să aibă un câine
„Mama” sau „tata” uită că un câine este…un câine
Unii oameni adoptă un câine pentru a umple un gol emoțional. Îl răsfață, îl îmbracă, îl țin în brațe tot timpul și îl tratează ca pe un copil. Deși pare inofensiv, acest comportament creează probleme reale pentru câine, spun specialiștii.
„Refuză să trateze un câine ca pe un câine. Îl văd ca pe un copil uman, ignorând complet nevoile specifice ale unei specii care funcționează pe bază de ierarhie, rutină și dresaj”, explică Sam.
Câinii prosperă într-un mediu clar, cu reguli și lideri consecvenți. Fără dresaj, structură și limite, aceștia devin confuzi, anxioși sau agresivi. Așa-numiții „părinți de câini” deseori evită să impună reguli sau să corecteze comportamente, așa că animalele devin neascultătoare, instabile și greu de controlat.
„Leneșul”: lipsa de motivație distruge viața câinelui
O altă persoană nepotrivită este cea care nu are energie, timp sau voință să se ocupe cu adevărat de un câine.
„Leneșul este cineva care evită activ responsabilitățile. Nu se ocupă de dresaj, sare peste mesele câinelui, curățenia este amânată la nesfârșit, iar plimbările sunt rare sau inexistente”, subliniază dresorul de câini.
Pentru aceste persoane, câinele devine o povară în loc de o bucurie. Un patruped fără stimulare fizică și mentală dezvoltă rapid comportamente distructive, anxietate, depresie etc.
Soluția, spune Sam, este implicarea unui antrenor care să lucreze cu amândoi, dar asta presupune și voință, iar lipsa ei este exact problema de bază.
„Prostul”: lipsa de educație, empatie și responsabilitate
„Prostul” nu se referă la intelect, ci la neglijență crasă și lipsă de responsabilitate, explică dresorul: „Acești oameni lasă câinele să alerge pe stradă, nu-l vaccinează, îl expun pericolelor sau nu intervin când câinele devine agresiv”.
Mai mult, nu își protejează animalul de oameni care îl provoacă sau îl abuzează și nu iau măsuri când câinele prezintă semne de boală sau suferință.
În multe țări, neglijența față de animale este pedepsită prin lege, cu amenzi de până la 40.000 de lire sterline sau chiar închisoare. Deținerea unui câine presupune o obligație morală și legală să-i oferi protecție, siguranță și îngrijire.
„Zgârcitul”: are bani, dar nu vrea să-i cheltuie pe câine
Un câine costă: hrana bună, vizitele la veterinar, vaccinurile, tratamentele preventive, produsele de igienă sau jucăriile înseamnă bani.
„Acești oameni nu sunt săraci, ci zgârciți. Au bani, dar consideră că un câine trebuie să se descurce cu puțin. Ei caută mereu scuze să nu investească în binele câinelui”, afirmă Sam.
Acești proprietari cumpără cea mai ieftină hrană, evită vizitele la veterinar și ignoră nevoile reale ale câinelui, doar pentru a economisi. Rezultatul? Un câine subnutrit, bolnav sau nefericit și, uneori, costuri mai mari pe termen lung din cauza problemelor neglijate.
„Influencerul”: cumpără un câine doar pentru imagine sau că e la modă
Una dintre cele mai toxice tipologii este persoana care ia un câine doar pentru imagine. Nu pentru companie sau afecțiune, ci pentru statut sau atenție socială.
„Văd oameni care își iau câini doar pentru că sunt în trend, că arată bine pe Instagram sau atrag priviri pe stradă”, spune Sam.
Aceștia nu înțeleg, nu iubesc și nu respectă cu adevărat animalul. Când câinele nu se mai potrivește stilului lor de viață sau devine prea „greu de îngrijit”, îl abandonează, îl dau altcuiva sau îl lasă în adăposturi. Atitudinea lor este superficială și periculoasă, iar animalele devin victime ale instabilității emoționale și impulsurilor de moment.
Iubirea nu e suficientă, responsabilitatea face diferența
A deține un câine nu este o fantezie cu blăniță și giumbușlucuri, ci o responsabilitate pe termen lung, care cere disciplină, empatie și stabilitate. Nu orice iubitor de animale este pregătit să fie și un proprietar corect.
Dacă te-ai regăsit în oricare dintre aceste tipologii, poate ar fi bine să-ți reevaluezi dorința de a-ți lua un câine. Și nu e nimic rău să recunoști că nu ești pregătit acum e un act de maturitate și compasiune, nu de egoism.
