Sursa foto: Facebook / Fericire într-o ceașcă
Am cunoscut-o pe Agatha într-o zi de luni călduroasă, la o cafenea TEDs din Piața Romană. Am intrat amândouă, am comandat două limonade ediția specială Electric Castle. Înainte să începem interviul propriu zis, am vorbit despre animale, despre viață și cât de multă influență are un patruped asupra noastră.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
„Te atașezi de el, devine un membru al familiei”, a spus Agatha. Apoi a început să-mi povestească despre mica familiei a fundației „Fericire într-o ceașcă” și cum a luat ea naștere.
Povestea Agathei și a iubirii ei pentru animale
La începutul anului, Agatha discuta cu un prieten apropiat despre cum amândoi își doreau să facă ceva pentru animalele abandonate. Potrivit unui raport eliberat de Dogs without borders România, anual sunt abandonate 150.000 de animale și peste 10.000 de câini trăiesc pe străzi în Capitală.
Prietenul Agathei era patronul cafenelei TEDs Coffee, așa că împreună au decis să deschidă Happiness in a cup/Fericirea într-o cupă. La șase luni de la înființarea fundației, Agatha a ajuns să aibă în casă 8 animale de companie, la început ea având unul singur.
Fericirea într-o colaborare frumoasă
Înainte de a înființa fundația, Agatha și-a dorit să facă voluntariat într-un adăpost de animale. A dat mailuri peste mailuri, iar singurul care i-a răspuns în doar zece minute a fost doctorul Aurelian Ștefan de la Homeless Animal Hospital. Agatha vine cât de des poate la spitalul de animale iar activitatea ei zilnică este de a socializa cu animalele, dar și de a-i ajuta pe patrupezi să se împrietenească între ei.
„Când am început să colaborez cu ei, am descoperit conceptul de foster: găzduirea unui animal până este adoptat mai departe. Experiența a fost un fel de eșec pentru mine deoarece câinele a rămas la mine! Așa a ajuns Baby la mine acasă.”
La Homeless Animal Hospital, Agatha a observat că doctorul Aurelian se dedică real animalelor. Se vede că întreaga lui pasiune este îndreptată spre ele și de fiecare dată când intră în sediu, are un sentiment de liniște. „Nimeni nu ridică tonul, nimeni nu e grăbit. Totul se bazează pe răbdare.” Fericirea într-o ceașcă și Homeless Animal Hospital colaborează de pe 6 iunie.
Un moment dificil a devenit sursă de inspirație
La doar 24 de ani, Agatha a primit diagnosticul de cancer la sân. Acesta a recidivat de alte două ori, iar toată experiența a relatat-o într-o carte autobiografică numită „Dantelă vs Chimio”, în care vorbește și despre dragostea pentru animale.
În toată acea perioadă grea marcată de runde de chimioterapie, ea nu mai avea energia necesară să își scoată câinele la plimbare. Nu dorea să-l abandoneze, dar nu putea să se forțeze întotdeauna să-l scoată afară. Acel sentiment de neputință și totuși de grijă pentru câinele ei a motivat-o astăzi să lanseze conceptul de „Medifoster”.
Programul „Medifoster” este dedicat tuturor stăpânilor de animale cu afecțiuni grave, fie oncologice sau de altă natură, ei putând să apeleze la ajutor în cazul în care nu pot avea grijă de patrupezii lor. Cum solicită ajutor? Pacientul sau un apropiat va intra pe pagina de Facebook Fericire într-o ceașcă și va face o solicitare, urmând ca aceasta să fie evaluată de Center of Hope.
Importanța adopției și câinele Biscuit
Agatha mi-a vorbit despre cât de importantă este adopția, în contextul în care adăposturile sunt pline de animale abandonate iar unii stăpâni ajung să aibă ca sursă de venit vânzarea puilor de câini sau pisici.
„Este inuman să folosim un animal pe post de marfă. Este dezumanizant, mai ales pentru că acel animal nu este o jucărie.” Agatha a mai precizat că atunci când vom învăța să respectăm planeta în sens de parteneriat, atunci coexistarea speciilor va fi mult mai ușoară.
Un exemplu despre puterea vindecătoare a adopției este, în viziunea ei, câinele Biscuit. Biscuit este un câine de talie mare, cântărește 25 de kg și este foarte jucăușă. Când a adoptat-o, a aflat despre Biscuit că nu fusese tratată corect înainte și de aceea avea o frică față de oameni. „Se vedea că suferise mult.”
Prima dată când a scos-o pe Biscuit la plimbare, cățelușa mergea țanțoșă pe stradă și părea că își dorește ca toată lumea să-i vadă zgarda și lesa. Aparținea în sfârșit cuiva. „Se tot uita în urma mea, să vadă că încă sunt acolo. Eu cred că voia ca lumea să vadă că e a mea și că în sfârșit are o familie.”
Pe cei care își doresc să adopte, Agatha îi sfătuiește să fie înarmați cu răbdare. „În orice relație trebuie să acordăm timp de cunoaștere. Animalele nu doresc să facă rău, doar trebuie să le facem să înțeleagă când fac ceva greșit. Mereu există soluții pentru a-i învăța. Nu trebuie să se reducă la abandon.”
Citește și:
