FOTO Freepik
Animalele noastre de companie pot trăi acum mai mult, însă se confruntă cu un risc crescut de declin cognitiv, similar demenței umane, pe măsură ce îmbătrânesc.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Demența la câini este mai frecventă decât crezi
La câini, tulburarea se numește sindrom de disfuncție cognitivă (SDC), iar boala subtilă, dar progresivă, poate apărea foarte lent, ducându-i în eroare chiar și pe cei mai devotați proprietari de animale de companie.
Similar persoanelor cu Alzheimer, cea mai frecventă formă de demență, câinii cu CDS pot dezvolta deficiențe de învățare, memorie etc. Semnele neurologice sunt „foarte nespecifice”, dar pot include dezorientare, interacțiuni sociale alterate, murdărire în casă, anxietate sau tulburări ale ciclului somn-veghe. Câinele uită unde este vasul cu apă, evită oamenii, latră sau urlă la nimic și ar putea dormi mai puțin sau ar putea merge fără țintă noaptea.
Există chiar și un acronim, pe care proprietarii îl pot ține minte: DISHA (A), care înseamnă dezorientare în medii familiare, modificări ale interacțiunilor, modificări ale ciclului somn-veghe, murdărire a casei și modificări ale nivelului de activitate. Uneori, agresivitatea și anxietatea sunt adăugate ca note de „A” suplimentare, scrie Science Alert.
Nu există leac pentru „demența canină”
Cu cât aceste schimbări sunt observate mai repede, cu atât mai bine, deoarece declinul cognitiv la animalele de companie se poate agrava în câteva luni. Deși nu există un leac pentru „demența canină”, se testează tratamente care ar putea îmbunătăți calitatea și durata vieții unui câine senior.
„Din păcate, atunci când semnele clinice și comportamentale devin atât de severe, este prea târziu: manifestările clinice severe sunt strict legate de neurodegenerarea severă, care este o afecțiune progresivă și ireversibilă”, au scris cercetătorii într-o analiză despre CSD, publicată la începutul acestui an.
„Acest tip de situație duce la iritabilitate și frustrare în rândul proprietarilor, elemente care contribuie la agravarea relației cu câinii lor, fără a lua în considerare faptul că toate aceste lucruri afectează și bunăstarea animalelor”, au mai precizat oamenii de știință.
Sfaturi pentru stăpânii de animale
Câteva măsuri pe care proprietarii le-ar putea lua pentru a-și proteja câinii pot include blocarea zonelor periculoase ale casei, cum ar fi scările, creșterea numărului de plimbări pentru a reduce accidentele în interior sau introducerea de medicamente, cum ar fi melatonina.
Specialiștii de la Universitatea din Adelaide (Australia) investighează dacă exercițiile speciale de dresaj pot îmbunătăți funcțiile cognitive la câinii seniori cu CCD.
„Unele studii sugerează că până la 60% dintre câinii seniori, majoritatea cu vârsta peste 11 ani, sunt afectați de demență canină”, a declarat Tracey Taylor, medic veterinar la Universitatea din Adelaide, în 2024.
„Adesea, stăpânii cred că patrupedul lor doar încetinește, dar simptome precum rătăcirea în casă, schimbarea interacțiunilor cu alți câini sau oameni și privirea absentă pot fi semne ale CCD”, a explicat el.
CDS este cunoscut și sub denumirea de disfuncție cognitivă canină (CCD). În funcție de regiune, un câine poate fi diagnosticat oficial cu CCD dacă îndeplinește scalele stabilite, inclusiv Scala Demenței Canine (CADES), Scala de Evaluare Cognitivă Canină (CCAS) sau Scala de Evaluare a Disfuncției Cognitive Canine (CCDR). Însă, fără un test standardizat sau un biomarker fiabil, cercetătorii încă lucrează la cea mai bună modalitate de a diagnostica boala.
Ce au constatat oamenii de știință
Un studiu recent efectuat pe 70 de câini, cu vârsta de șapte ani sau peste, a utilizat diagnosticul CADES și a constatat că aproape 66% dintre toți câinii au prezentat disfuncții cognitive, 11% având disfuncții severe. Nu este clar dacă aceste rate sunt valabile și pentru alte scale utilizate pentru evaluarea CCD.
În prezent, singura modalitate de a lua o decizie definitivă despre CCD este analizarea creierului unui câine după moarte. Interesant este că în creierul câinilor care au murit cu demență există mulți dintre aceiași markeri ca și în creierul uman afectat de boala Alzheimer.
Într-o lucrare publicată în septembrie 2025, o echipă de neurocercetători din SUA a susținut că, spre deosebire de rozătoare, câinii sunt un model util pentru demență, deoarece au în comun mediul uman și factorii de risc asociați acestuia. Unii dintre cercetători fac parte din Proiectul Îmbătrânirii Câinilor de la Universitatea din Washington, care urmărește nu doar creșterea duratei de viață a animalelor noastre de companie, ci și îmbunătățirea sănătății umane.
„Câinele oferă un model de boală care contrastează cu modelele animale ce trăiesc în laboratoare sau canise. Dacă CCD poate servi drept model de boală pentru animale mari și Alzheimer la oameni”, conchid cercetătorii , „puterea translațională a viitoarelor studii [pe câini] ar putea face progrese semnificative în medicina umană”.
