Dragostea pentru animale, ființele care nu vorbesc limba noastră și nu pot cere ajutor, a făcut-o să-și dedice parte din viață ajutorării și îngrijirii necuvântătoarelor. Se simte împlinită, îmbogățită și cu un caracter mai frumos în urma activităților de voluntariat pe care le-a desfășurat. Andrada Stanciu a răspuns, pentru Petscats.ro, cu sinceritate întrebărilor legate de voluntariatul pentru animale.
Andrada Stanciu, despre dragostea pentru animale și voluntariat
De cât timp faci voluntariat?
Nu știu să-ți răspund precis. La Protecția Animalelor de la CJ Ilfov cred că m-am implicat prima dată într-o activitate de voluntariat prin toamna lui 2023, dacă îmi aduc bine aminte. Am mai participat la o acțiune de voluntariat la un adăpost, unde am mers și am scos căței la plimbare, cu vreo 4 ani în urmă. Iar dacă e să luăm în calcul și forme neinstituționale/informale de voluntariat (ca spre exemplu mersul pe câmp să hrănesc niște câini și să le pun paie iarna în zăpadă), atunci aș spune că prima dată am făcut asta în urmă cu 10 ani.
Cum ți-a venit ideea? De la ce a pornit și de ce pentru animale și nu în alt domeniu?
Uneori pur și simplu am văzut apeluri de voluntariat pe social media și am răspuns la ele. Alteori mi-a scris cineva dacă pot să vin să mă ofer voluntar. Într-un alt context (cel în care am mers să scot căței la plimbare) auzisem de la o amică de activitatea asta, ea obișnuia să facă voluntariat, și mi-am exprimat dorința de a merge și eu pentru că mereu am vrut să fac ceva pentru animale.
Motivația primară e clar iubirea pentru animale. Pe scurt, pentru că iubesc animalele de când mă știu, cunosc problemele pe care le avem la capitolul ăsta, mă doare situația lor, dar și pentru că am speranță că lumea asta poate fi mai bună și pentru ele. Și apoi, cred că avem și o datorie morală față de ele. Cred că întrebarea ‘Ce înseamnă să fii om?’ e legată de întrebarea ce responsabilități avem vis-a-vis de animale sau cum ar trebui să tratăm animalele. Din perspectiva mea, a fi om înseamnă să nu-ți pese doar de oameni.
Nu spun că nu aș face voluntariat și pentru alte cauze. Mai sunt multe cauze de care îmi pasă. Dar recunosc că situația animalelor are un loc foarte special în sufletul meu. Și uneori, o modalitate bună prin care alegem domeniul pentru care facem voluntariat este în funcție de cât e de aproape de sufletul nostru.
Bine, mai am motive pentru care am ales sa fac ceva pentru animale. Ele sunt printre categoriile cele mai vulnerabile și sunt mai mereu lăsate la coadă. Pentru că nu pot vorbi pe limba noastră, au cea mare nevoie de noi. Oricum, voluntariatul pentru animale înseamnă să te implici și pentru oameni, chiar dacă în mod indirect.
Concret, cum se desfășoară programul de voluntariat? Ce faci? De câte ori pe săptămână/lună?
Nu fac voluntariat cu ritmicitate, să zic așa. În ultima vreme am făcut-o atunci când am putut și am văzut un apel la voluntariat. Spre exemplu, la Protecția Animalelor Ilfov am făcut voluntariat în diverse acțiuni. Una dintre ele a fost recensământul câinilor din Periș.
Concret, am mers pe străzile din localitate și am înregistrat într-o aplicație câinii pe care îi găseam pe domeniul public, cât și pe cei din curțile oamenilor. După ce adunam date despre câinii pe care-i au oamenii în curte, mai vorbeam cu ei despre campaniile de sterilizări. Am avut sentimentul că am făcut ceva util cu timpul meu. Și sincer a fost și plăcut. Am avut o echipă drăguță cu care m-am înțeles foarte bine.
Altă dată am ajutat la o campanie de sterilizări. Practic, făceam recepția animăluțelor venite la sterilizat, luam datele proprietarilor (sau pe ale celor care le-au adus dacă erau animăluțe fără stăpân aduse de oameni) și îi sunam apoi când să vină să le ia. Le supravegheam până intrau la sterilizat și apoi după ce ieșeau și erau trezite din anestezie. Deci în funcție de ce era nevoie.
La o altă activitate am mers într-o zonă din București și am strâns mizeria câinilor pe care nu au strâns-o stăpânii lor. Iar când am fost la acțiunea dintr-un adăpost, concret trebuia să scoți căței la plimbare, cu lesa, până la un țarc unde le dădeai drumul să alerge. Era vorba de a interacționa cu ei. Pentru că interacțiunea asta cu oamenii îi ajută inclusiv să rămână adoptabili.
Prietenii tăi te-au urmat? S-au alăturat activităților tale? Sau ți-ai făcut prieteni în locul unde mergi să faci voluntariat?
Mi-am făcut cunoștințe, amici. Am continuat să vorbesc cu persoane pe care le-am cunoscut la voluntariat. E plăcut să întâlnești oameni cu care simți că tragi la aceeași căruță, că le bate inima pentru același lucru. Deci e un start bun pentru a dezvolta prietenii de acolo. Nu pot să zic că prietenii m-au urmat în acțiunile mele de voluntariat. Una dintre prietenele mele foarte bune a făcut voluntariat pentru alte cauze. Important e ca oamenii să se implice. Oricum, cu ocazia întrebării tale, o să mă gândesc serios să mai chem prieteni cu alte ocazii de voluntariat pentru animale. Poate cine știe..
Ce pot să zic e că odată am urmat eu o amică la activitatea ei de voluntariat, la un adăpost de câini. Auzisem că face asta și m-am autoinvitat.
A, și când făceam activitatea aia voluntară informală (când mă duceam pe câmp să hrănesc câini), prietenul meu de la acea vreme m-a urmat. La un moment dat, ajunsese chiar el să-mi spună că trebuie să mai mergem la câini.
Povestește-ne o întâmplare elocventă pentru activitatea ta, ceva care ți-a rămas în suflet, care te face să revii de fiecare dată
Cum îți ziceam, am mers cu ceva ani în urmă într-un adăpost să scoatem câini la plimbare. Nu am mers mult, dar chiar și așa, e un moment care a rămas și chiar intenționez să mă implic în genul ăsta de activitate din nou. Am avut sentimentul că ofer așa de mult, dar și așa de puțin în același timp. O alergare și joaca pentru un câine care stă 24/24 după gratii, într-un spațiu foarte mic, înseamnă mult, înseamnă un moment de mare bucurie. Ți se umple inima când vezi cum se bucură de momentele alea când iese din adăpost.
Și țin minte că, în țarc, unii dintre câini căutau prezența noastră, a oamenilor. Alegeau să fie mângâiați în loc să alerge. Se vedea clar că simt nevoia de interacțiune cu oamenii. Pentru ei e o zi specială atunci când vin oameni și petrec timp cu ei. Cu cât mai mulți oameni s-ar implica, cu atât mai multe momente de bucurie ar fi în lume. Câinii sunt printre ființele care știu să se bucure cu adevărat.
Cum crezi că este văzută, în momentul de față, această activitate în România? Sunt suficiente locuri unde poți merge dacă vrei? Este domeniul de activitate suficient de variat?
Sincer nu știu cum e percepută activitatea asta în România. Trebuie făcute cercetări sociologice ca să vedem asta. Dar pot să-ți zic de o chestie interesantă pe care o știu despre societatea norvegiană. La ei, voluntariatul e o tradiție. E foarte împământenit în cultura lor. Au și un cuvânt care simbolizează munca făcută voluntar – dugnad. Când e nevoie de acțiune colectivă pentru o cauză, ei declară Dugnad într-o anumită zi și toată lumea se adună să facă muncă voluntară în acea zi.
Nu cred că în România avem o cultură a voluntariatului. Deși locuri și cauze pentru care să faci voluntariat cred că sunt destule și diverse. De la cauze de mediu (Grădina Botanică din București are apeluri de voluntariat pentru a face curat. Si mai sunt asociații, spre exemplu În Slujba Muntelui. Am o prietenă care face voluntariat acolo) la cauze sociale (spre exemplu, poți să faci voluntariat pentru bătrânii singuri. Asociația Niciodată Singur lucrează mult cu voluntari). Sunt și acțiuni în zona de educație: muncă voluntară pentru copii din medii vulnerabile, prin care să mergi să îi ajuți la teme.
La asociația ACIA sunt oportunități de voluntariat prin care oamenii pot să meargă prin licee și să țină un curs despre impactul alimentației asupra mediului și asupra animalelor de fermă. Eu zic că sunt cauze și modalități diverse prin care putem face voluntariat. Doar să vrem și să înțelegem valoarea implicării și a muncii dincolo de bani.
Dacă ar fi să convingi pe cineva să facă voluntariat, ce i-ai spune? Care ar fi principalele beneficii pe care tu le-ai descoperit?
I-aș zice că voluntariatul te face mai câștigat. În primul rând, câștigi niște experiențe de viață, clar. Apoi câștigi o emoție pozitivă. E aproape imposibil să nu existe nimic de care să ne pese ori nicio cauză pentru care să ne bată inima. Dacă faci ceva pentru o cauză care contează pentru tine, la final ai un sentiment de bine. E ecuația binelui oferit din inimă – chiar dacă oferi gratuit, primești un sentiment/o stare de împlinire. Acum depinde și în ce fel de voluntariat se implică. Pot să câștige inclusiv abilități prin prisma activităților pe care le fac.
A, și mai e un câștig și în termeni de caracter. Voluntariatul ne face mai frumoși. Când faci lucruri și pentru alții sau pentru comunitate în general, cred că îți modelezi frumos caracterul.
La modul general, mi se pare ca voluntariatul este un aspect care ține sănătatea unei societăți. Cred că o societate sănătoasă și puternică e o societate în care oamenii contribuie, sunt solidari și implicați. Iar voluntariatul fix despre asta este – despre implicare și solidaritate.