Sursa foto: Freepik
Când ne gândim la animale domesticite, imediat ne vin în minte pisicile, câinii sau animalele de fermă. De sute de ani, am fost învățați că domesticirea înseamnă control total din partea omului asupra unor specii pe care le-a îmblânzit, crescut și adaptat la propriile nevoi. Dar un studiu recent vine să conteste această idee și să ofere o perspectivă complet nouă asupra domesticirii.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Domesticirea, mai mult decât un simplu control uman
Un grup de cercetători din SUA și Marea Britanie a propus o nouă definiție a domesticirii, care schimbă radical modul în care privim relația dintre oameni și animale, notează phys.org.
Publicat în prestigioasa revistă Proceedings of the National Academy of Sciences, studiul susține că domesticirea nu este doar rezultatul intervenției și selecției artificiale făcute de om, ci un proces natural de evoluție care apare în urma interacțiunii dintre două specii — una fiind omul, cealaltă o specie care ajunge să nu mai poată supraviețui fără mediul creat de oameni.
Cu alte cuvinte, domesticirea este o formă de adaptare evolutivă la un mediu „umanizat”, un fenomen care poate avea loc și fără control direct, intenționat din partea omului.
Animalele domestice — cât de „domestice” sunt, de fapt?
Contrar ideilor pe care le avem despre animalele de companie sau cele de fermă, multe dintre ele nu sunt complet sub controlul oamenilor. De exemplu, cercetătorii au descoperit că între 76% și 83% dintre câini trăiesc în afara controlului uman direct, în zone urbane, rurale sau sălbatice.
Această observație pune sub semnul întrebării ideea că domesticirea înseamnă întotdeauna dependență totală față de om. În realitate, domesticirea înseamnă adaptare la un mediu creat de oameni, nu neapărat supunere totală.
Cele cinci categorii de relații dintre animale și oameni
Pentru a înțelege mai bine procesul, cercetătorii au propus o clasificare a speciilor în funcție de relația lor cu mediile dominate de oameni:
- Retrașii obligatorii – specii care prosperă doar în absența omului.
- Evitatorii de oameni – specii care trăiesc în zone izolate, cu prezență umană rară.
- Specii tolerante – trăiesc în apropierea oamenilor, dar nu depind de aceștia.
- Exploatatorii – specii oportuniste, care profită de resursele create de oameni.
- Sinantropele obligate (animalele domestice) – specii care nu pot supraviețui fără activitate umană continuă (pisici, câini, vite etc.)
Această clasificare arată că domesticirea este, de fapt, un spectru, nu o stare absolută.
De ce este importantă această nouă viziune
Într-o lume în care ecosistemele se schimbă rapid sub influența activităților umane, înțelegerea procesului de domesticire ne poate ajuta să anticipăm ce specii vor reuși să se adapteze și ce specii riscă să dispară.
De asemenea, această perspectivă elimină ideea de „supremație umană” asupra naturii și pune accent pe relația de coevoluție dintre oameni și alte viețuitoare.
Pisicile, câinii și alte animale de companie nu sunt doar „dependente” de noi, ci evoluează împreună cu societatea umană, adaptându-se la stilul nostru de viață, mediul urban sau rural și chiar la obiceiurile noastre culturale.
