Sursa foto: Arhiva personală
La doar 27 de ani, Adina Oanță, absolventă de Drept la Universitatea Nicolae Titulescu din București, nu a ales să profeseze în domeniu, ci să își construiască un drum propriu în mediul online, unde a reușit să strângă o comunitate numeroasă. În locul unei cariere clasice, Adina a urmat un drum care nu se învață în facultate, ci se simte în inimă. Pentru ea, animalele fără stăpân nu sunt o problemă a altora, ci o responsabilitate pe care o împărtășim cu toții. Spune adesea că dacă nu noi, atunci cine să le ajute?
Crescută în Băneasa județul Giurgiu a văzut încă din copilărie câtă suferință poate exista în lumea animalelor de la sat. La 16 ani a renunțat să mai mănânce carne pentru că nu putea accepta să se certe cu bunicii ei pentru păsările tăiate și apoi să le mănânce ca și cum nimic nu s ar fi întâmplat. Îi era milă atunci și îi este și azi pentru că în multe locuri animalele sunt încă privite ca niște obiecte nu ca niște ființe.
Acum însă Adina nu mai este copilul neputincios de atunci. A devenit tânăra care acționează. De curând a strâns toate animalele rămase la țară la părinți și a reușit să castreze 9 pisici adulte și un cățeluș o acțiune dificilă dar necesară. Spune clar și direct ceva ce mulți evită să recunoască daca nu le castrăm noi cine să o facă. Pentru ea faptul că animalele sunt pe stradă este o consecință a lipsei de implicare a oamenilor. Și crede cu tărie că dacă fiecare ar face măcar puțin am vedea mai puțină suferință.
Adina nu schimbă lumea doar în tăcere. Folosește rețelele sociale unde și a strâns o comunitate de oameni sensibili la aceeași cauză. Ea însăși a recunoscut că internetul i a schimbat mentalitatea și tocmai de aceea îl folosește acum pentru a da mai departe ce a învățat. Crede că dacă vor apărea tot mai multe persoane care salvează și castrează poate vor lua și alții exemplu. Iar exemplul nu este despre perfecțiune ci despre curajul de a acționa.
Povestea Adinei este povestea unui alt fel de tânăr unul care nu se mulțumește să spună nu este treaba mea ci care își asumă că schimbarea începe cu el. Un tânăr care vede în fiecare animal abandonat o viață reală nu un număr. Un tânăr care în loc să întoarcă privirea întinde o mână.
Interviu în exclusivitate cu Adina Oanță tânăra de 27 de ani care schimbă destinele animalelor abandonate
Reporter: Ai animale acasă? Cum te-au influențat ele în felul în care privești grija față de animale în general?
Adina Oanță: Am două pisici Coco (14 ani) și Bubi (2 ani). În 2022 am adoptat pentru prima dată, nu știam nimic despre subiect, adică cum trebuie hrănite, cum trebuie să am grijă de ele… Pe parcurs am descoperit cât de complexe sunt animalele și faptul că nu sunt toate la fel, faptul că au personalitate și tot felul de tabieturi. Și nu mă refer doar la pisici, toate animalele cred eu că au, într-o oarecare măsură, conștiință și sunt niște mici oameni.
Reporter: Cum a început pentru tine partea asta de implicare în protecția animalelor? A fost vreun moment sau vreo situație care te-a motivat?
Adina Oanță: A început în copilărie, fără să-mi dau seama. Îmi era milă de toate animalele pentru că, crescând la țară, am văzut niște scene îngrozitoare. Pe vremea aia luam de pe stradă tot ce prindeam și aduceam acasă. Apoi, pe la 16 ani am renunțat să mai mănânc carne pentru că mi se părea ciudat să mă cert cu bunicii mei pentru că tăiau păsări și apoi eu să le mănânc. Îmi era foarte milă de ele și încă îmi este, pentru că la sat și în zona rurală oamenii încă tratează animalele ca pe niște obiecte.
Reporter: Ce ai simțit când ai decis să duci pisicile de la țară la sterilizat? Ce te-a făcut să spui „trebuie să fac asta”?
Adina Oanță: Cred că e datoria noastră să avem grijă de animalele fără stăpân. Noi, societatea. Dacă nu le castrăm noi, cine să le castreze?? Oricum este vina noastră că s-au înmulțit în neștire și că sunt pe stradă. Dacă ne-am implica toți câte puțin, nu am mai avea atâtea animale în suferință. Din păcate, sunt mai mulți care fac rău decât cei care fac bine.
Reporter: Cum vezi responsabilitatea noastră, a tinerilor, când vine vorba de animale fără stăpân? Ce crezi că putem face concret, chiar dacă nu avem resurse mari?
Adina Oanță: E greu când nu ai resurse. Știu cum eram eu când eram mică și voiam să salvez și nu aveam resursele și nici sprijin din partea părinților. Cred că cel mai mare regret al meu este că n-am putut salva un câine pe care l-am găsit pe munte. Era de rasă, abandonat acolo, răcit și vai de el, și ai mei nu m-au lăsat să mă ocup. Aveam 10–12 ani.
Dar ca tânăr care nu are resurse și vrea să ajute recomand să facă voluntariat la asociații. Știu chiar un grup de persoane care castrează animale pe banii lor. Nu au social media, doar un grup pe WhatsApp și mi-au spus că au nevoie de oameni care să îi ajute.
Reporter: Crezi că social media poate ajuta la schimbarea mentalităților legate de sterilizare, adopție și responsabilitate? Ar putea mesajele tale să schimbe anumite mentalități?
Adina Oanță: Cred că social media este o unealtă foarte bună dacă este folosită cum trebuie. Eu mi-am schimbat mentalitatea pentru că am stat pe TikTok, serios. Faptul că nu mai sunt posedată de misoginism se datorează TikTokului. Cred că dacă vor apărea din ce în ce mai multe persoane care salvează și castrează, poate vor lua și alții exemplu.
Reporter: Care sunt cele mai grele momente atunci când te implici în astfel de acțiuni și ce te motivează să continui?
Adina Oanță: Faptul că te epuizează psihic. Sunt prea multe cazuri, nu faci față cu toate și te cuprinde neputința. Și când vezi că nu le poți salva pe toate…
Reporter: Ce le-ai spune oamenilor care cred că „nu e treaba lor” să ajute? Ce ai vrea să schimbi în modul în care comunitatea vede animalele de pe stradă?
Adina Oanță: Cu ignoranța nu ajungem nicăieri. Animalele nu se pot salva singure, au nevoie de noi. Ce crezi că se va întâmpla dacă nu îți pasă? Dar cumva tot te deranjează că sunt pisici la bloc, dar nu vrei să faci nimic. Sau vrei să le otrăvești, că am mai auzit și asta.
Reporter: Ce înseamnă pentru tine o lume în care animalele sunt protejate și respectate?
Adina Oanță: O lume normală în care oamenii nu mai schingiuesc animalele, nu le mai exploatează, cum se întâmplă la sat, nu le mai abandonează când se satură de ele și, bineînțeles, o lume în care organele (in)competențe să-și facă treaba. O lume în care căsuțele din fața blocului să nu mai fie aruncate sau pisici otrăvite și lista e lungă.
Măcar să nu se mai întâmple atâtea cruzimi.
Reporter: Cum te simți atunci când reușești să ajuți un animal? Care este satisfacția care te ține aproape de astfel de acțiuni?
Adina Oanță: Mă bucur că am putut și îmi doresc să fiu capabilă să ajut în continuare. Acum strâng bani să-mi iau mașină fix pentru scopul ăsta: să car pisici la castrat, adevărul că e greu fără mașină când tre’ să fugi de colo-colo.
Reporter: Ce sfat ai pentru tinerii care ar vrea să se implice, dar nu știu de unde să înceapă?
Adina Oanță: Îi îndemn să aibă mai multă empatie față de animale. Acum este nevoie de căsuțe și hrană pentru cele de afară, pentru că vine frigul. Și să înțeleagă că toate animalele sunt responsabilitatea noastră. Dacă nu noi, atunci cine să le ajute? Pentru că ele singure nu au cum.
