Sursa foto: Arhiva personală
Într-o societate în care animalele ajung deseori să fie privite ca accesorii, alese după tendințe, rasă sau imagine, povestea lui Cosmin Dumitrache vine ca un contrast puternic și necesar: cățelul Balthazar. Nu este o poveste despre perfecțiune, nici despre salvatori ideali, ci despre un om care a crescut printre animale, a pierdut, a suferit și a continuat să aleagă responsabilitatea chiar și atunci când durerea ar fi putut să îl îndepărteze definitiv. Cosmin Dumitrache are 30 de ani, locuiește în Popești Leordeni și lucrează într o multinațională, după ce a absolvit un master la Academia de Studii Economice din București. Deși parcursul profesional l-a dus într-o direcție diferită față de visul din adolescență de a deveni medic veterinar, legătura lui cu animalele nu a fost niciodată întreruptă. Dimpotrivă, s-a consolidat în timp, prin experiențe directe, pierderi grele, adopții și o asumare constantă a responsabilității față de fiecare suflet intrat în viața lui.
Astăzi, Cosmin trăiește alături de doi câini, Kevin și Balthazar. La casa părinților lui se află alți patru câini, patru pisici și un iepure pitic bătrân. În total, o viață construită în jurul animalelor nu ca decor, ci ca membri ai familiei. Pentru el, adopția nu este un gest ocazional, ci o continuitate firească a modului în care a fost crescut și a felului în care a ales să trăiască.
Încă din copilărie, Cosmin aducea acasă câini abandonați, încercând să le găsească un loc sigur. Unii rămâneau, alții ajungeau la familii adoptive, multe dintre ele fiind chiar rude sau vecini care ajungeau părinți adoptivi fără să plănuiască asta.
De-a lungul anilor, a avut numeroși câini. Cu fiecare a existat o poveste, un început, o relație și, uneori, o despărțire dureroasă. Pierderile nu l-au îndepărtat de animale, ci l-au legat și mai mult de ele, pentru că fiecare plecare a însemnat și o lecție despre responsabilitate, asumare și iubire dusă până la capăt.
Un loc aparte în viața lui îl ocupă Tina, o femelă Rottweiler, câinele copilăriei și primul care l-a schimbat ca om. Au crescut împreună timp de 11 ani. Tina era umbra lui, refugiul lui, martorul tuturor transformărilor lui.
Ziua în care a pierdut o a a fost un punct de ruptură. Cosmin povestește că a căzut în genunchi când a aflat. Casa era plină de amintiri, obiecte, imagini care îi aminteau de ea. Durerea nu a trecut, ci s-a transformat într o prezență tăcută pe care o poartă cu el și astăzi.
Pe 24 decembrie 2022, într-un moment în care se simțea complet rupt de viață, Cosmin l a adoptat pe Balthazar. Nu exista niciun plan. Nicio strategie. Nicio promisiune mare.
Era singur într-un apartament relativ nou, cu draperiile trase, cu întuneric nu doar în casă, ci și în minte. Cu doar câteva săptămâni înainte își pierduse ultima pisică și își jurase că nu va mai lua niciodată alte animale, pentru că nu mai simțea că poate duce încă o pierdere.
Balthazar a venit ca o lumină care a știut exact pe unde să intre. Fără zgomot. Fără grabă. A intrat, s-a urcat pe canapea și a adormit. Fără teamă. Ca și cum locul era deja al lui.
Reporter: Cine este Balthazar și cum a fost momentul adopției lui?
Cosmin Dumitrache: Balthazar este câinele adoptat chiar în Ajunul de Crăciun, acum trei ani, într-un moment în care nu știam în ce direcție să o iau. A fost un gest făcut mai mult din instinct decât din curaj. Nu aveam un loc pregătit în viață sau în minte pentru el. Și totuși, când a ajuns acasă, nu a explorat, nu a cerut atenție, s-a urcat pe canapea și a adormit. Atât. Fără frică. Fără grabă. Ca și cum știa că acolo este locul lui. De atunci, zi de zi, m-a reclădit. Fie că mă învață răbdare, empatie sau protecție, toate lecțiile lui au la bază iubirea.
Numele Balthazar nu a fost ales dinainte. A apărut singur și s-a așezat firesc peste el. Este numele unuia dintre cei trei magi și înseamnă Dumnezeu îl protejează pe rege. Pentru Cosmin, semnificația a devenit mult mai profundă.
Balthazar nu este doar un câine cu un nume simbolic. A devenit o prezență care a protejat, a așezat și a adus echilibru într-un moment în care Cosmin era pe punctul de a se pierde pe sine.
Reporter: Ce a adus Balthazar în viața ta, concret?
Cosmin Dumitrache: Cu timpul, am înțeles că Balthazar aduce prezență. Când lumea din jur se mișcă prea repede, el se oprește. Când eu vorbesc mult, el tace și mă așază. Când mintea mea caută soluții, el rămâne în clipa de acum. Crăciun după Crăciun, l-am găsit în același loc, lângă brad, atent și calm. Nu ca un decor, ci ca un punct de sprijin. În ploaie stă drept și o primește. Atunci am înțeles că lecția nu e ploaia, ci felul în care alegi să rămâi în ea.
Pancarta care a devenit mesaj social
Balthazar a devenit cunoscut și în mediul online. Oamenii îi remarcau nu doar frumusețea, ci și liniștea și bunătatea care i se citesc în privire. De multe ori, Cosmin auzea aceeași replică: îmi doresc și eu un Balthazar.
Așa a apărut pancarta pe care câinele o poartă uneori la gât: Am fost ales cu inima, nu cu portofelul.
Reporter: Cum a apărut ideea acestui mesaj?
Cosmin Dumitrache: Ideea a apărut în momentul în care am realizat cât de iubit este Balthazar în online. Primește constant complimente nu doar pentru frumusețea exterioară, ci mai ales pentru cea din interior. Atunci am simțit că e important să spunem lucrurile exact așa cum sunt. Balthazar este un câine adoptat. A primit o șansă și tocmai prin asta a ajuns să fie dorit de atât de mulți. Mesajul de la gâtul lui este dovada simplă că atunci când alegi cu inima, descoperi valori pe care nici nu știai că le cauți.
Adopția ca act de responsabilitate, nu de impuls
Reacțiile la mesaj au fost majoritar pozitive. Oamenii au început să împărtășească propriile povești de adopție. Au apărut și voci critice, legate de rase, de potrivirea câinelui cu stilul de viață sau de ideea de a nu cumpăra.
Cosmin nu evită aceste discuții, dar le mută într-o zonă de conștiință.
Reporter: Crezi că astfel de mesaje pot schimba percepția despre adopțiile din adăposturi?
Cosmin Dumitrache: Sincer, da. Doar că e nevoie de o sclipire. Ceva care să te facă să înțelegi mai mult decât cuvintele scrise. Și la mine funcționează prin Balthazar. Oamenii văd în el un simbol al adopției, mai ales într-o zi de sărbătoare, și prin el mesajul ajunge la inimă, nu doar la ochi.
Cosmin vorbește deschis despre problema înmulțirilor ilegale și a comerțului cu animale, pe care îl vede ca pe un mecanism complex, alimentat inclusiv de alegeri făcute din emoție, nu din responsabilitate.
Reporter: Cum putem descuraja înmulțirile ilegale și comerțul cu animale
Cosmin Dumitrache: Când vorbim despre animale ca despre vieți cu trecut, nu ca despre obiecte, mutăm conversația din piață în conștiință. Compasiunea prost direcționată ține roata în mișcare. Orice l-am luat ca să-l scap devine combustibil pentru următorul pui produs în aceleași condiții. Trăim într o lume în care câinele se asortează cu eticheta tricoului. Nici tricoul nu e brand original, nici câinele nu are pedigree, dar ambele țipă a bogăție.
Povestea lui Cosmin Popescu și a lui Balthazar nu este doar o poveste personală. Este o radiografie a felului în care relația cu animalele poate deveni un act de asumare, educație și umanitate.
Pentru Cosmin, adopția nu a fost un gest impulsiv. A fost o ușă deschisă într-un moment de întuneric. Iar Balthazar a intrat și a rămas.
