Sursa foto: Freepik
Sărutul este un comportament uman larg răspândit, cu o semnificație culturală și evolutivă profundă. Dovezile din vechile tăblițe cuneiforme sugerează că oamenii se sărută cel puțin din anul 2500 î.Hr., potrivit Live Science. Deși multe animale au comportamente similare, definirea unui „sărut” este complexă, deoarece acesta implică adesea intenții sociale sau afectuoase la oameni.
Sheril Kirshenbaum, autoarea cărții The Science of Kissing (Știința sărutului), notează că animalele manifestă comportamente asemănătoare sărutului, cum ar fi țestoasele care își ating capetele sau elanul care își freacă nasul. Câinii, de exemplu, ling fețele oamenilor în semn de afecțiune, deși acest comportament are și alte funcții, precum îngrijirea și detectarea mirosurilor. Cu toate acestea, oamenii de știință avertizează împotriva antropomorfizării acestor acțiuni, deoarece semnificațiile lor pot fi diferite de cele ale săruturilor umane.
Printre primate, bonobii (Pan paniscus) se remarcă prin contactul frecvent între buze. Vanessa Woods, antropolog evoluționist la Universitatea Duke, explică faptul că aceste animale folosesc astfel de comportamente pentru a crea legături sociale, adesea în timpul împărțirii hranei și al îngrijirii. Acest lucru i-a determinat pe unii cercetători, inclusiv pe Adriano Lameira de la Universitatea din Warwick, să propună că sărutul uman a evoluat din obiceiurile de îngrijire ale primatelor. Lameira sugerează că, pe măsură ce primatele antice și-au pierdut părul corporal, au păstrat etapa finală a îngrijirii – pupatul și suptul – ca mecanism de legătură socială.
Cu toate acestea, Woods consideră că și împărțirea hranei ar fi putut influența dezvoltarea sărutului.
Deși originile sale evolutive sunt în continuare dezbătute, sărutul uman este unic prin amploarea semnificațiilor și profunzimea emoțională, deosebindu-l de comportamentele similare din regnul animal.
