Sursa foto: Anna Krivitskaia | Dreamstime.com
Pisicile obișnuiesc să zgârie sau să muște atunci când se joacă, iar rănile pe care le pot provoca oamenilor sunt de cele mai multe ori superficiale și nu necesită tratament, vindecându-se în câteva zile. Totuși, dacă la nivelul pielii apar modificări semnificative în zona în care a fost cauzată leziunea, nu este exclus ca pisica să fi transmis ceea ce se numește ’’ boala zgârieturii de pisică’’. Iată, potrivit Catster, cum apare si cum se manifestă.
Bacteria Bartonella henselae, responsabilă de infecție
Boala zgârieturii de pisică este o infecție bacteriană cauzată de Bartonella henselae, o bacterie transmisă felinelor in principal de purici. Atunci când pisica zgârie sau mușcă, sau pur și simplu își linge stăpânul pe o suprafață de piele care are o leziune, există riscul să transmită această bacterie. Infecția nu se manifestă, de cele mai multe ori, nicicum la pisici, așa că ele pot fi purtătoarele bacteriei fără ca stăpânul să știe.
Pisicile nedeparazitate corespunzător, risc mai mare de infecție
Bacteria Bartonella henselae este transmisă pisicilor de purici, prin mușcătură. Ei devin purtători ai bacteriei de la alte feline pe care le-au mușcat, întrucât infecția se găsește în eritrocite, celulele roșii din sânge și supraviețuiește în intestinul parazitului. O altă metodă de infectare este prin fecalele puricilor care, odată depuse pe pielea felinei, ajung pe ghearele acesteia când se scarpină. Riscul ca pisica să se infecteze este mai mare dacă ea nu a fost deparazitată in mod sistematic.
Cum se manifestă boala?
Unele pisici sunt doar purtătoare, în vreme ce altele dezvoltă simptome precum febră, letargie, vomă, apetit scăzut, ochi iritați și noduli limfatici umflați. Vizita la medicul veterinar este necesară, mai ales că, în lipsa tratamentului, pot apărea complicații precum endocardita, miocardita, dificultăți de respirație ori probleme ale sistemului urinar. În cazul oamenilor, bacteria Bartonella henselae poate cauza inflamații la nivelul leziunii, roșeață, cruste și puroi, dureri de cap și febră, iar în cazuri extreme, limfadenopatie, care se poate manifesta chiar și după trei săptămâni de la infectare.
Prevenție
Este important ca pisica să fie deparazitată conform recomandărilor medicului veterinar și să i se limiteze interacțiunea cu pisicile sălbatice sau fără stăpân. De asemenea, o bună igienă a ghearelor este utilă, precum tăierea și curățarea lor frecventă. În cazul oamenilor, dezinfectarea rănilor provocate de zgârieturi sau mușcături reduce semnificativ riscul de îmbolnăvire.
